Saturn over Europe (in Colectiv)

N-a fost prima oara cand danezii de la Saturnus au calcat pe plai romanesc, doar ca, abia acum i-am vazut si eu. Culmea e ca au fost vara asta la ARTmania, si tare mi-a parut rau ca nu am avut cum sa ajung, asa ca, atunci cand am aflat ca vin in Bucuresti, mi-am zis ca o sa fiu musai prezenta.

Ar trebui sa precizez ca Saturnus e o trupa draga mie, una chiar de suflet. Nici nu mai stiu cum am ajuns sa-i ascult, dar stiu sigur ca i-am descoperit singura, acum cativa ani (abia). Ei canta de prin ’91, si au vreo cinci albume la activ. Prima oara am ascultat Veronika decides to die, apoi nu i-am mai lasat, dar hai sa zic cate ceva de concertul din Colectiv.

Pe la ora 22:00, am intrat val vartej in Colectiv, asta fiindca taxiul astepta afara ca sa ma intorc sa-i achit cursa (se pare ca nu avea rest, nu mai zic ca am avut si o mica cearta cu domul sofer, dar asta-i alta poveste). Mare mi-a fost uimirea sa vad Colectivul aproape plin de concertareti, ultima oara cand am fost acolo la un concert puteai sa numeri oamenii pe degete. In deschidere au fost romanii de la Fjord, am prins o bucata mica din ultima piesa, asa ca nu am ce sa zic despre ei, oricum am fost acolo doar pentru Saturnus, daca nu era clar deja. Urmeaza o mica pauza, iar eu decid sa “dau un tur”, cu gandul ca poate o sa vad pe cineva cunoscut, dar nimic. Imi iau o bere la 0.33 (like a lady), si astept sa inceapa urmatoarea trupa, Helevorn din Spania. Au fost simpatici spaniolii, acordurile de gothic doom incalzind foarte bine publicul. Vocalul a spus cateva cuvinte in romana, lumea a fost incantata, plete in aer si multe aplauze. Recunosc ca eu m-am cam plictisit, ma tot gandeam ca vreau: Saturnus, Saturnus!

Dupa Helevorn am mers sa-mi iau un tricou cu Saturnus (clar), apoi am iesit afara la o vorba cu partenerul meu de concert, care sosise intre timp. Am intrat pe acorduri saturniene mult asteptate. Mi-a placut ca au trecut prin toata discografia, chiar daca n-au cantat “Noir”, am avut parte de “I love thee”, “Empty handed”, “Inflame thy heart”, “Forest of insomnia”, si cum puteau sa nu cante “I long, I long so much away from me – for me”. Eram acolo, traiam si ascultam cu entuziasm fiecare piesa, “I will die All Alone” … si focul porneste, nu e nicio gluma, “All alone” si “Christ goodbye” au fost acompaniate de un joc de faclii. Au cantat si “Wind torn”, la inceputul piesei au avut ceva probleme tehnice, care s-au rezolvat destul de rapid, Thomas (vocalul) cerandu-si scuze pentru asta.

Am trecut si peste foc, si am ascultat “Rain wash me”, Thomas ne informeaza ca nu au mai cantat-o demult, iar mie mi s-a parut un moment bun pentru a merge mai in fata sa fredonez: “Will the rain wash away the demons in my mind?”

Au mai cantat “Father’s Providence” si “Pretend”, nu mai stiu exact ordinea. Nu m-am mai simtit demult atat de bine la un concert, cred ca o parte din vina o are si publicul, care a fost unul pe masura.

Toata treaba asta a fost organizata de Live Nations Promotions, am apreciat ca au anuntat din timp despre modificarea programului, cat despre pretul biletului, ce sa zic? 30 ron, mi s-a parut mic, incredibil de mic.

P.S. Partenerul meu de concert a prins batul lui Henrik Glass (tobasarul de la Saturnus), dar eu am plecat acasa cu el, nu cu Henrik, ci cu batul :). Multumesc, Ciprian!