Roger Waters, 4 Mai @ Sofia, Arena Armeec
De curand am dat o fuga pana la Sofia pentru concertul lui Waters. Asa ca am umplut masina cu rucsacuri, cu Ana, Victor si Mihaela… si am pornit intr-un drum lung de 360 de km.
Tot timpul eu am facut glumite despre Waters ca fiind un superstar, rock super star, cel mai tare rock star superstar. Asta pentru nivelul grandoman al concertelor lui si vocea prea autoritara din spatiul public din ultimul timp. I-a criticat puternic pe Radiohead si Nick Cave pentru ca nu i-au urmat sfatul si au cantat in Tel Aviv, neluand parte la boicotul cultural al guvernului israelian, impotriva incalcarii drepturilor palestinienilor, conflict vechi care iar a escaladat acum, odata cu mutarea ambasadelor.
Pe de o parte mi s-a parut cam deplasata atitudinea asta imperativa fata de alti artisti, pe de alta parte imi place activismul lui politic, reusind sa anuleze cele mai multe concerte din Israel. Stiam deci ca show-ul va fi in acelasi timp si un discurs politic pertinent, plin de expresivitate, mesaje si simbolistica …
Cand am ajuns in Sofia, nu ne-am mai dus la hostel sa ne cazam, ci direct la concert, Sala sporturilor, din cate am inteles. Acolo, parcarea daduse cu mult pe afara si parea sa fie depasita de situatie creand blocaje, asa ca am format impreuna cu celelalte masini … parcari spontane pe sosea. Am ajuns la concert intr-o arena modernizata si bine pusa la punct, fara coada la intrare si cu suficiente puncte de bere sa nu se formeze cozi prea mari. Asa ca dupa ce ne-am alimentat cu ‘benzina’ lor Kamenitza si ne-am cautat pozitia in arena. Am realizat ca nu trebuie sa cautam prea mult, Waters fiind bolnav cu sunetul, sigur a avut grija sa se auda peste tot la fel de bine. Si asa a si fost…
La fel ca la The Wall, rolul principal l-au jucat proiectiile uriase. Totul a inceput cu genialele “Speak to Me” si “Breathe” insotite de imaginile din spatiu cu Pamantul. Ne-am simtit pe taramurile pinkfloydiene ascultandu-l pe Waters cantand cu cei din trupa lui perfect de bine “One of These Days”, “Time”, “Welcome to the Machine”, cu simbolurile si elementele video ale fiecarui moment, reconstruite, updatate, tridimensionate …
Echipa si vocile din spatele lui Waters nu au gresit nicio minisecunda si nicio octava, totul a fost sincronizat perfect.
Si pentru ca turneul a fost si despre ultimul album solo al lui Waters, au cantat si materiale de pe “Is This the Life We Realy Want?”, un album care arata ca Waters nu si-a pierdut catusi de putin creativitatea versurilor, a muzicii si mai ales retorica mesajelor.
Ca intodeauna, regula universala a discurilor spune ca piesa 2 trebuie sa fie cea mai buna:
Deja Vu:
“If I had been God
I would have rearranged the veins in the face to make them more
Resistant to alcohol and less prone to ageing …”
Desi aceste piese au fost scoase in 2017, am acelasi sentiment universal, ca la toate piesele cu sunetul Floyd, parca le stiu dintotdeauna, parca fac parte din geneza umana.
Au urmat incofundabilele acorduri de la “Wish You Were Here” si apoi reflectorul care survola multimea ca sa te priveasca in ochi si sa te strige “You! Yes, you!” E timpul sa se zbarleasca iar pielea, oricat de supralicitat ar fi momentul asta, “Another Brike in The Wall” e imnul rezistentei umane. Alcatuit din 3 piese unite, toata arena striga parca la personajele cu autoritate represiva ale copilariei, la tovarasii frustrati si tot ce sta in calea spiritului liber.
Si mai mare mi-a fost mirarea cand copiii adusi pe scena, care au stat tot timpul cu capul plecat pentru taiere, la sfarsit si-au dat jos uniformele si au scos la iveala tricourile cu RESIST, mesaj proiectat peste tot. Nu pot sa nu fac legatura cu tematica #Rezist din Piata Victoriei, care e inca acolo, aproape zilnic, de un an jumatate, impotriva unui guvern mult prea abuziv.
Urmeaza un moment de pauza, de tigara, de bere, de merch, din nou totul suficient de bine organizat astfel incat sa nu pierzi mai mult timp decat trebuie stand la cozi pentru toate astea.
Si a inceput partea a II-a: niste ecrane lungi se ridica si taie in doua intreaga arena, creand un impact vizual foarte puternic. Dupa momentul “dogs”, urmeaza reprezentatia spectaculoasa a celui mai simbolic animal pentru politica, porcul. “Pigs” se joaca teatral cu masti de porc si are loc o invazie de mesaje si batjocora la adresa lui Trump: “Charade, A Laugh, Joker, Fat Chin”.
Un porc imens incepe sa se plimbe deasupra multimii, cu multa simbolistica desenata pe el, imprastiind aere in toate partile: “A nation without borders, is not a nation at all, we must have a wall” si la sfarsit curg mai multe citate proiectate din rectul gandirii, urmate de verdictul final in bulgara: “Trump is a Pig!” in aplauze intense. Urmeaza cea mi potrivita piesa dupa asta, “Money”.
“US and Them”, “Brain Damage”, “Eclipse” si fiorii devin tot mai accentuati, este un show pe cat de multidimensionat, pe atat de personal.
A urmat un moment in care si-a prezentat trupa la chiatri, pian, clape si voci din spate, despre aflu de pe net ca sunt: Dave Kilminster, Bo Koster, Jon Carin (colaborator la Floyd din ’85), 3 muzicieni cu care a lucrat la ultimul lui disc: Gus Seyffert, Joey Waronker (care are un supergrup cu Thom Yorke: Atoms for Pace) si Jonathan Willson, “the resident hippie” si vocea cu care a facut cele mai multe dueturi in concert. Au mai fost Ian Richie si frumoasele voci feminine Jess Wolfe si Holly Laessig.
Nu s-a putut abtine si a dat-o intr-un discurs politic anti razboi, vorbind de tensiunile politice actuale de pe planeta, aratand si esenta ultimului sau disc, Is This the Life We Really Want?
Au urmat “Mother” si “Confortable Numb”, ultima piesa.
Ca si la The Wall in Paris, am plecat parca drogat floydian de acolo, desi nu stiam o boaba de bulgara ne-am discutat si exclamat in aceeasi limba cu oamenii din jur, a fost un moment marcant, al unuia din cele mai semnificative concerte pe care le-am vazut.
Asa ca mi-am luat vinyl-ul cu ultimul disc pe care urmeaza sa-l pun la bar, intr-o auditie completa:
Is This the Life We Realy Want?
Roger Waters, unul din cei mai activi politic muzicieni la ora actuala, face o declaratie de dragoste impotriva razboaielor, conflictelor si represiunilor militare, intr-un discurs muzical de exceptie.
Marti, 29 Mai, va asteptam la trei betivi sa ascultam ultimul disc al lui Roger Waters de anul trecut, pe vinyl. Vom urmari si un set de proiectii cu muzica si implicarea lui politica din ultimii ani.
Ca intotdeauna, intrare si spiritul sunt libere!
Pagina evenimentului: http://www.facebook.com/events/1653143264784174/
