Aseara, impreuna cu Ana si Sorin am plecat in Control s-o vedem si ascultam pe respectabila domana Genesis P-Orridge si trupa ei Psychic TV. Am ajuns in Control pe la 8 si jumatate, dar abia dupa 9 si ceva s-au pus biletele in vanzare si s-a intrat. Surprinzator, am gasit sala Berlin complet renovata, aproape de nerecunoscut, cu o terasa interioara foarte interesanta, unde ne-am si asezat. Am luat niste tricouri si un Carlsberg de 330 ml cu 9 lei, si i-am zis lui Sorin: hai sa dam shot-ul asta pe gat si dupa aia sa bem si noi o bere. Inevitabil si complet inutil masuram cu privirea locul, gandindu-ma cat de repede am putea iesi in cazul unei catastrofe. Desi statistic vorbind sunt mult mai multe sanse sa crap intr-un accident de masina decat sa porneasca iar un incendiu, amintirea tragediei din Colectiv o sa ne urmareasca probabil o vreme si ne vom aminti de ea aproape de fiecare data cand intram intr-o sala de concert.
Abia pe la 10 au inceput sa mai apara oameni si in sfarsit pe la 10 si jumatate a inceput concertul. Pe scena a fost proiectat inca de cand am intrat in sala logo-ul de la Psychic TV. Doamna Genesis P-Orridge avea o geaca de blugi plina cu diverse insemne oculte si niste codite blonde care ii curgeau pe umeri. Au inceput cu cover-ul Jump intro the Fire, cantat aproape un sfert de ora. Memorabila voce a lui P-Orridge si instrumentele trupei au inundat sala, aruncand publicul intr-o betie a mintii. Pe peretele din spate au fost proiectate tot timpul concertului niste proiectii cu efecte vizuale hipnotice, care au intensificat atmosfera psihedelica a concertului. Intrarea si tot show-ul mi s-a parut magnific, vocea atat de melodioasa a acestei domne este incarcata de o bogata intensitate muzicala, care m-a facut sa escaladez cu mintea peretii salii de concert. Delirul era practicat de cativa oameni din public, prin diverse maniere halucinogene. Asta mi-a amintit fara sa vreau de un concert la care am fost cu Tricky, cand dornic de expermintari, m-am descompus de mai multe ori prin sala, recompunandu-ma apoi pe tavan si dilatand complet timpul si toate dimensiunile. Cam asa stau uneori lucrurile cu muzica care actioneaza aproape cronic asupra creierului, in modul cel mai organic – psihedelic.
Am asistat cu placere la restul concertului, care m-a incantat peste masura. Intre piese, am ascultat diverse pasaje si mici fragmente din discursuri mai mult sau mai putin celebre. Psychic TV fiind o trupa care practica dintodeauna ocultismul, au pus si o inregistrare cu cateva vorbe de duh despre asa zisele dovezi empirice. Eu insa, practicand cu stoicism scepticismul, m-am strambat bagatelizand momentul. Putin mai tarziu O-Porridge a sesizat probabil asta la mai multi din public si a inceput la randul lui sa ne imite la misto, apostrafand verbal eternul conflict dintre stiinta si lumea lui magica. A continuat sa-si cante perceptiile, in acorduri fermecate si melodioase, despre sfarsitul materiei si macanismul mintii.
La sfarsit s-a cerut bis si a fost piesa Suspicious. Singura mai cunoscuta, in rest au cantat mai mult din ultimele lor lucrari foarte reusite, asa cum este intreaga lor cariera. Cu o activitate de peste 30 de ani, Psychic TV nu-si canta marile succese pe scena decat ocazional si conjunctural. Desi au influentat si inspirat nenumerate trupe din zona experimentala, raman voluntar in underground, motiv pentru care inca e foarte greu sa pui mana pe albumele lor prin mijloacele obisnuite.
Admir aceasta trupa mai ales pentru longevitate. Genesis P-Orridge a fost prezent inca din anii ’60 cand psihedelia era in plina floare. Este una din putinele trupe inca in viata care a conservat psihedelia evoluand si expermentand cu ea pana in zilele noastre, asa cum putine trupe istorice au facut-o. Dincolo de asta, Genesis P-Orridge este o figura legendara care a pus bazele muzicii industriale in anii ’70 prin trupa Throbbing Gristle. Tot el a definit si termenul care descrie stilul, prin celebrul slogan industrial: industrial muzic for industrial people. Reprezentant al celui de-al 3-lea sex, a activat in zone obscur politic-socialiste si este o personalitate controversata si o legenda vie care isi duce fara intrerupere povestea pana in zilele noastre.
Si cam asta a fost. Am mai baut o bere, am povestit, si-am plecat sa bem pana dimineata in acelasi loc in care mergem de 6 ani.
