Povestiri din crypta

Cryptopsy @ Fabrica, 30 iunie 2012

Duminica a fost una din acele zile in care nu aveam chef de nimic. A plouat cu galeata toata ziua si faptul ca aveam sosetele ude leoarca in adidasii murati nu ma ajuta deloc. Cu toate astea, m-am decis pana la urma ca o seara de metal nu are cum sa faca mai mult rau, asa ca l-am sunat pe Ciprian si am facut jonctiunea cu el la munca la mine. M-a preluat cu taxiul si am aterizat in Fabrica. Poarta spre sala de concert era inchisa asa ca ne-am incalzit cu cate o bere la terasa in asteptarea orei de deschidere. Intr-un final ne-am dat seama ca se intra pe ocolite, asa ca ne-am strecurat prin bar spre gangul de acces si apoi am intrat in sala de concerte dupa ce i-am platit taxa de protectie acces lui Coro. Inauntru…. nimeni. Vreo 2-3 naivi ca noi care aveau impresia ca spectacolul va incepe la ora trecuta pe afis, adica 20:00.

Evident, prima trupa a inceput sa cante pe la 21:00. E vorba de brasovenii de la Coins As Portraits, o trupa de metal extrem avantgardist. A fost pentru prima oara cand i-am vazut si au sunat ok. Nu m-au dezamagit dar nici nu am fost dat pe spate. Ca instrumental au fost super ok, au o tehnica excelenta, in special basistul si tobarul, dar piesele mi s-au parut foarte seci si abstracte. Poate ca asta e si intentia, sau poate n-am prins eu spilul din spatele fiecarei piese. Vocalul a bagat niste growluri si screamuri de grind, dar per total parea stingher printre tehnicii lui colegi. Un punct in minus as zice eu e faptul ca in timpul pieselor isi intra in rol, dar imediat cum o piesa lua sfarsit se deconecta, isi schimba complet atitudinea si (mai ales) vocea. Ar fi fost mai bine sa fi jucat un pic de “teatru” si intre piese, sa pastreze vocea grind, ca sa nu “sparga” atmosfera. Mai vreau sa remarc ca tonalitatea chitarii si structura pieselor in general mi-au adus aminte de italienii de la Ephel Duath. Una peste alta au fost o trupa potrivita pentru a deschide concertul celor de la Cryptopsy, chiar daca publicul putin numeros a fost destul de apatic.

Dupa romani au urmat pe scena suedezii de la Terminal Prospect, o trupa generica de melodic death. Nu prea am ce sa zic de ei. Au incercat sa-si faca treaba corect si sa trezeasca “multimea”, fara prea mare succes. Mi s-au parut totusi destul de blazati. Toti, mai putin tobarul. Care a fost dement! Ziceai ca bate la Wacken, in fata a 80.000 de oameni. A rupt tobele alea in doua, in patru, in opt. Aproape tot recitalul l-am urmarit doar pe el. Deja dupa primele 2-3 piese nu intelegeam cum mai poate sa bata dupa o asemenea risipa de energie. Senzational omul.

Dupa ce suedezii au terminat smecheria a urmat o pauza destul de lunga de sound check, prilej sa iau doua tricouri, sa mai bag cateva beri in sistem si sa socializez cu Tase & co. Din experienta mea cu Messhugah am invatat ca atunci cand sound check-ul tine mult, e semn ca va fi un super show. Si Cryptopsy nu m-a dezamagit. De la primele 300 de note pe secunda mi-am dat seama ca va fi o seara de pomina. Canadienii au oferit exact ce ma asteptam de la ei: brutalitate si tehnica, in cantitati egale. De la inceput s-a dezlantuit si un mic haos in public, la inceput timid apoi din ce in ce mai indraznet, in timp ce de pe scena se revarsau riff-uri mega rapide si ultra tehnice, chiar daca prietenul Tase a pretins dupa concert ca nu auzea decat traforaj viteza. Poate nu se auzea bine in spate, unde a stat el, din fata s-a auzit aproape perfect. Eu unul am fost extrem de multumit de ceea ce mi-a gadilat (placut) urechile. Am dat din pletele imaginare pana am facut febra la ceafa (ceea ce nu mi s-a mai intamplat de nu stiu cand) si apoi, smuls cu forta de Ciprian, am intrat si de cateva ori in circle pit (ceea ce nu mi s-a mai intamplat de muuult mai mult timp).

Ce m-a surprins a fost reactia foarte ok a publicului care statea si se uita la concert fata de cei cativa nebuni care mosheau de zor. N-am vazut/simtit niciun moment ca cineva sa fi fost impins pentru ca a intrat peste cei din spate, sau sa aud vorbe naspa, sau sa iasa scandal. Din pacate n-am scapat de zmeii care fac circle pit cu sticla de bere (hai, treaca-mearga) sau cu tigara aprinsa in mana (inacceptabil). La un moment dat au sarit scantei din mine de la doua tigari in acelasi timp, una care m-a lovit in mana si cealalta de tricou. In fine, asa e la concert metal. Mi-a placut de noul solist Cryptopsy (nou, adica de vreo 5-6 ani si doua albume). A bagat patru mii de tone de squealuri, asezonate cu o cantitate nedefinita de growluri. Legat de ce spuneam de brasovenii nostri, Matt (vocalul) nu si-a iesit din rol intre piese, a instigat tot timpul poporul metalist sa faca nebunii, a refuzat sa cante pana cand cei din spatele salii nu au venit mai aproape de scena, etc. Mi s-a parut destul de multumit de atitudinea publicului, chiar daca in punctul culminant in sala nu s-au aflat decat vreo 100 de spectatori (din care 92 platitori, conform lui Coro).

Despre setlist, desi nu cunosc dupa nume decat putine piese Cryptopsy, am prins din zbor cateva, in special de pe ultimul album (omonim): Two-Pound Torch, Shag Harbour’s Visitors (100%), The Golden Square Mile (si asta 100%, pentru ca a anuntat-o Matt). Au bagat cateva piese de pe None So Vile, Benedictine Convulsions sau Slit Your Guts, si un medley cu piese de pe albumul Blasphemy Made Flesh. Din pacate nu au cantat piesa mea favorita, anume Red-Skinned Scapegoat. Chiar i-am intrebat dupa concert de ce n-au facut-o si basistul (Olivier Pinard) mi-a spus ca este o piesa extrem de dificil de cantat live, mai ales datorita partilor de jazz. In fine, am fost multumit de piesele pe care le-au bagat, chiar daca tot recitalul n-a tinut mai mult de o ora.

Dupa concert am ramas in Fabrica sa vad meciul Brazilia – Spania cu Tase si niste brazilieni (de la trupa Krow, sau ceva asemanator) si apoi am sters-o acasa. N-am vrut sa exagerez pentru ca am nevoie de viza de la stapanire sa vad concertul Veil of Maya de saptamana viitoare. Be there! \m/

P.S. o sa incerc sa uploadez niste poze/video, asa ca mai dati cate un click pe site zilele urmatoare. Dar daca o sa ma misc la fel de repede cum am facut-o cu recenzia asta, slabe sperante…