@ Celelalte Cuvinte, Quantic, 15 septembrie 2018
Sambata am fost sa-mi vad la treaba pentru a ‘nspea oara trupa mea preferata romaneasca. Am ajuns in Quantic pe la noua si ceva, m-am gasit acolo cu Vali, Victor & co. Dupa ce am facut o aprovizionare cu bere la o coada imensa, la intrare am constatat ca nu am bani de intrare si de viitoare beri, noroc cu Victor, betiv de nadejde’, si la bine, dar mai ales la bine :-) Cand am intrat, era plin ochi tot Quantic-ul … nu-mi amintesc de cand nu l-am mai vazut asa aglomerat. Ne-am asezat in spate, si am inceput sa ascultam reproducerea intergala a antologicului album “cu patratele”, a carui tema o avem desenata si la bar de pre vremea Fri Kultur, adica albumul Celelalte Cuvinte I, care incepuse deja.
Probabil sunetistii si echipa de productie au vrut sa sune cat mai identic ca in ’87, cand s-a lansat albumul si au reusit, sunetul fiind nu doar slabut, dar privind din spate caminul astuia cultural de municipiu, neantifonat, neizolat acustic si nemodernizat in niciun fel, impreuna cu sunetul teribil de prost, au reusit sa redea intocmai atmosfera anilor ’80, deci pot spune ca la capitolul asta reproducerea integrala a albumului cu patratele a fost o reusita, doar telefoanele mai tradau peisajul.
In fine, mi-am imaginat ca sunt in anii aia ca sa intru mai in tema albumului si m-am bucrat sa ascult chiar si asa, Daca vrei, Fantana suspinelor si mai ales Despartire. Cantecul asta, l-au prezentat si dedicat unui prieten de-al lor care in perioada aia a fost batut de militie pana a ajuns la cimitir… iar, ca reactie publicul a inceput sa strige nelipsitul muie PSD. Au fost si prea frumoasa piesa Caracteruri si la finalul albumului, O sa am.
A urmat o pauza de palavre si tigara, iar repriza a doua a inceput cu Asa e viata mea. M-am dus mai in fata unde s-a auzit ceva mai bine. A urmat Neam Blestemat … si desi Calin a incercat sa instige putin la pogo, nu s-a bagat nimeni. A urmat Se lasa Rau, Ispita, si chestii mai noi ca Zmeie … si de aici chiar nu mai stiu ce au mai cantat, pentru ca mintea a inceput sa-mi zburde prin alta parte … desi toate acordurile si versurile imi erau foarte calde si familiare. Victor m-a intrerupt: cugeti … sau stai? tot n-am reusit sa ma reconectez si am ramas asa in deriva pana s-a terminat concertul. Ce sa-i faci, deficitul de atentie …
Cand s-a terminat am vrut sa plec imediat, dar m-am intalnit la concertul asta cu multa lume, iar surpiza serii la final … m-am inatlnit cu Lucia! Normal ca m-am bine dispus si am ajuns cu lumea la bere, gasind si barul plin ochi si dand pe dinafara. Am baut si m-am destrabalat pana am ajuns acasa unde m-am abtinut din rasputeri sa trimit aiurea muzici si mesaje nocturne dubioase … iar de data asta aproape ca am reusit.
