Clawfinger pietruieste mintile

•  

Clawfinger – Rock Your Mind, Sala Polivalenta, 25 noiembrie 2005

La ora 22:00 am plecat de la serviciu, ajungand in Polivalenta pe la ora 23. Am dat, cu Tase, unui organizator 700.000 lei, el “uitand” sa ne dea si biletele, ca deh, tre sa faca si el un banutz cinstit (se intra doi pe un bilet, din cauza interesului scazut). Am intrat in cladire in timp ce din sala se auzeau olandejii de la Cheesy (sau cum s-o scrie)… Nu am intrat in sala sa-i vad, fiind preocupat sa beau bere cu prietenul meu Tase si sa socializez cu roacherii ce misunau prin Polivalenta… Intre timp, au inceput recitalul cei de la Subscribe (Ungaria), asa ca, dand pe gat inca o bere, mi-am cumparat un tricou cu ei, de 200.000 (fruit of the loom) si am intrat in sala… Pana atunci fusesem plin de speranta. Totul era in favoarea unui sou frumos. Bere la discretie, tricouri ieftine, multi roacheri pe hol. In sala insa, surpriza: PUSTIU… Doar vreo 300 de capete adunate in fata scenei, alte 200 prin tribune. Nu mi-a venit sa cred, mi-era jena de prostia romanashilor nostri care nu pot sa umple o sala decat daca e manele sau electro. Nici macar la un festival cu 9 trupe si nume grele pe afish nu vin macar 5000 de oameni. Jenant, nu cred ca o sa mai vedem vreun nume mare in curand prin Romania. In fine… am asistat la recitalul ungurilor (ce mai ramasese din el) un metal-core (conform recenziei lui Tase, specialistul in metale grele) destul de zgomotos. Bateristul lor era super-meseriash, cu o claie de par in cap mai mare de 3 ori decat a lui Hendrix.

Cand ungurii au terminat de cantat (pe la 1 fara ceva) sala a inceput treptat sa se anime. Urmau cei de la Clawfinger. Dupa mai mult de o juma de ora de acordari (timp in care am motzait pe un scaun), la 1 jumate a inceput recitalul. 350.000 de lei pentru o ora si un sfert, dar a meritat fiecare leutz. A fost un recital de clasa, facut de 5 super-profesionisti. Nu am cuvinte sa-i laud. Au facut tot ce trebuie la un concert, in ciuda faptului ca in sala nu erau decat vreo 2000 (cu indulgenta) de spectatori. Solistul a fost un super-meseriah, unde mai pui ca avea tricou cu Faith No More :) A cantat Radio Gaga cu publicul, a impartit sticle cu apa insetatilor, a coborat in multime sa cante cu romanii (You can’t catch me/ try to catch me if you can), s-a luat de bronecii care faceau exces de zel, caterinca permanenta (de-aia de bun simt, nu de-aia proasta), ce mai, a facut un show de zile mari. Ceilalti 4 l-au ajutat din toate puterile. Au cantat excelent, au dansat, s-au simtit bine. A fost extraordinar sa-i vezi pe baietii aia cum dadeau totul din ei, sa vezi entuziasmul cu care interpretau fiecare melodie, bucuria nemarginita pe care o simteau pentru ca se aflau pe scena.  Basistul Clawfinger a fost uber-adevarat, cu niste pantaloni meseriashi, desi avea un look mai degraba de metal greu decat de hardcore (era singurul cu pleata, restul erau tunsi scurt). La fel si al doilea chitarist, care mai era si vocal si canta si la keyboards. Au interpretat o multime de melodii in timpul ala scurt (recitalul s-a incheiat la 2:45): Nigger, The Truth, Catch Me, Do What I Say, Biggest & The Best, World domination, Zeros & heroes, Recipe for hate, Don’t Get Me Wrong, plus vreo 4-5 de pe ultimul album, si alte cateva pe care nu mi le aduc aminte. Pe scurt, a fost bestial!!! Publicul s-a comportat ok, zic eu. S-au facut doua mosh pit-uri fara sa se inregistreze incidente (din fericire, n-au venit punkerii aia care strica toate evenimentele), s-a cantat nitzel, cat s-au stiut versurile, s-a sarit, a fost ok. Pacat de numarul mic de spectatori, Clawfinger meritau cel putin 5000 de oameni la ce show de calitate au facut.

In fine, recitalul a luat sfarsit, desi, daca era dupa mine, trebuia sa mai tina cel putin 3 ore. Am iesit sa beau niste bere in timp ce in sala au intrat cei de la Point Blank (Macedonia), o formatie bunicica, dar imita cam mult pe Deftones. Ma rog, oamenii canta binisor, mult peste formatii din Romania. Revin, dupa ce am baut inca 2 beri ne-am intors in sala. Iar surpriza: pustiu! Macedoneni cantau in fata a maxim 100 de insi adormiti, multi intinsi pe jos, in timp ce in tribuna mai zaceau inca vreo suta. Pacat si de ei (la Point Blank ma refer), meritau mult mai mult. Muzica era buna dar atmosfera era de kkt. Din fericire, ea s-a inviorat brusc cand in sala a intrat solistul de la Clawfinger, insotit de un “bodyguard”, amandoi f relaxati. Mi-am muscat mainile (la propriu) ca nu am luat cu mine un aparat foto (nu stiam ca e voie), pentru ca tipul s-a plimbat prin sala, a dat autografe, s-a fotografiat cu lumea, a stat de vorba etc. Super de treaba… partzurile autohtone ar trebui sa ia lectii despre ce inseamna sa fii vedeta. Dupa Point Blank, pe scena au intrat cei de la Implant, cu un recital in nota obisnuita, adica foarte bun, reusind sa mobilizeze pe cei 300 de insi care mai erau prin polivalenta la 4 dimineata. Totul s-a incheiat la 4 jumate, cand am luat-o incetisor prin parc spre metrou, la 5 jumate ajungand acasa.

Ultimele impresii: PRO – bilet la pret acceptabil, recitaluri bune, super-show Clawfinger, bere la discretie, tricouri ieftine (mai erau si cd-uri si alte prostii).
CONTRA – lume penibil de putina, multi bani cheltuiti (600.000), distanta mare, ora tarzie, oboseala…

Daca trag linie, a meritat pe deplin. Cei care ati vrut sa mergeti dar n-ati facut-o ar trebui sa regretati. Sper sa mai merg la astfel de evnimente, de preferat nu la Polivalenta, ca sala aia imensa nu se poate umple la un concert rock (exceptie maiden sau mai stiu eu ce).

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

Scris de: sorin , 26 noiembrie 2005

Ultima modificare: sorin , 7 iulie 2012


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.