Recenzie scrisă de Cosmin Hartic:
În continuare uimit, apăsat de o ușoară durere de gât, iar în gând auzind repetat piesa Phantasmagoria, această cronică vizează un concert mult așteptat de publicul din România, amune recitalul celor de la Annihilator, de această dată, concert susținut în minunatul Quantic, alături de trupele Archer Nation și Magnetic.
Recenzia din momentul de față își propune să abordeze dintr-o perspectivă cât mai obiectivă show-ul oferit publicului bucureștean!
Probabil cea mai cunoscută trupă din Canada, Annihilator sunt acolo sus, pe lângă trupele ce alcătuiesc acest „big 4” canadian, respectiv Voivoid, Razor si Sacrifice, cu o activitate de peste 30 de ani, 16 albume de studio și peste 3 milioane de albume vândute în întreaga lume, formația a reușit să facă din ziua de 19 noiembrie una memorabilă pentru toți iubitorii de thrash/speed metal prezenți în club.
Concertul Annihilator fusese programat inițial cu un an în urmă, la Arenele Romane, iar vestea anulării concertului ne-a obligat să avem răbdare până la această dată, cu altă locație și un public mai restrâns din pacate, numărul de bilete fiind limitat dar deosebit și entuziasmat, drept dovadă sold-out-ul, acel moment fericit pentru orice formație, cu siguranță. Dacă tot am ajuns să vorbim despre public, doresc să precizez că am fost încântat să văd cât de divers a fost acesta, cu ușurință observând persoane în vârstă, cât și adolescenți și copii, însoțiți de părinți, desigur, pe scurt un public frumos si vioi reușind fără doar și poate să capteze și să întoarcă energie venită din partea trupei.
Încă de la 19:00, de la deschiderea ușilor, se putea observa coada imensă de oameni de la intrare, grăbiți probabil să pună mâna pe ultimele bilete; cred și eu, după ce am văzut în 2017 la Rockstadt Extreme Fest și în 2015 la Maximum Rock. Concertul a debutat cu formația Magnetic, urmată ulterior de Archer Nation, fiind o încălzire interesantă pentru noi, deși dorința de a vedea formații de un calibru mai mare se vedea în ochii publicului. După acea eternitate (de 2 ore) de așteptare, sosește și rândul headlinerului mult dorit.
În ceea ce privește setlist-ul, a fost foarte divers, în cele 17 piese executate la perfecție și ca orice formație care se respectă, au cântat piese cunoscute precum „king of the kill” , „no way out” „set the world on fire”, „phantasmagoria” (preferata mea), pe cât și piese noi, unde este de apreciat devotamentul artiștilor și încercarea de a ne introduce și în materialele proaspete, precum piesa „Psycho Ward”; parcursul show-ului fiind presărat de câteva solo-uri de tobe oferite de tânărul Fabio Alessandrini sau de momentele de stand-up ale lui Jeff Waters, cunoscut deja pentru glumele sale dintre piese și tolată comunicarea cu publicul. Într-adevăr s-au număr puțin cu noi în momentele în care plecau de pe scenă, dar cu toții eram siguri că acest concert nu are cum să ia sfârșit fără cele 3 piese memorabile de pe capodopera lor din 1989 „Alice in Hell”, despre prima piesă Jeff Waters a ținut să vorbească din moment ce a fost piesa preferată a lui Randy Rampage, „Burns Like Buzzsaw Blade”, a fost un moment emoționant, după care a urmat preferata publicului „W.T.Y.D”, iar după un lung șir de aplauze și entuziasm în formă pură, a urmat bis-ul, respectiv piesa preferată a întregului univers Annihilator „Alison Hell”.
În concluzie, punctăm faptul că muzica celor de la Annihilator este unică prin sinergia de care dau dovadă membrii trupei, toată această coordonare a instrumentiștilor și rolurile unice pe care le îndeplinesc în a executa și compune piese fără elemente de umplutură, mereu venind cu ceva nou, care te fac să dai din cap, ca la prima audiție.
