Acum cateva zile am plecat in Kulturhaus pentru prea putinul promovat proiect Alternative 4 cu Duncan Patterson la bass si in rolul de creier al intregii operatiuni. Anathema este o formatie frecvent categorisita ca o formatie mult prea soft. Cei obijnuiti cu brutalitati si care au ascultat primele albume o considera o formatie care s-a inmuiat. Si asa este.. la fiecare album au abordat perspective si experiente diferite, interesante, dar tonalitatea generala a ramas mereu mai calma. Pe mine insa m-a cucerit aceasta formatie cu albumul care poarta si numele actualului proiect Alternative 4. Fara sa ascunda influentele puetrnice din perioada de mijloc a trupei secolului XX, Pink Floyd, albumul mi-a provocat treziri de constiinta de la prima auditie.
Anul asta, Duncan Patterson, cel care a scris in mare parte albumul mentionat mai sus, s-a hotarat sa duca mai departe tema acestui album si infiintand formatia proiect Alternative 4 impreuna cu alti muzicieni sustinataori si colaboratori intr-ale doom-ului atmosferic. Probabil tocmai din cauza numelui nou si necunoscut prezenta a fost foarte saraca, la ora 21 adunandu-se nu mai mult de 40 – 50 de oameni in fata scenei. Despre Kulturhaus asta ce sa spun … inainte aici era mondenul Twice. Cand nu sunt concerte localul pare invadat de plimbaretii care nu rateaza niciun club de pe Lipscani. La fel ca in orice local unde vanzarea este mai importanta decat clientul, se vand doar 2-3 marci de bere, si normal doar la 330 ml.
Ok, dupa un scurt soundcheck incep primele acorduri. Prima piesa cred e de pe materialul de debut si din ea intra direct cu piesa Alternative 4. Vocea face clar diferenta intre varianta in formula Anathema si aceasta, vocea actualului vocal fiind mai putin expresiva. Se trece asa cum sta bine proiectelor de tip concept de la o piesa la alta, nelasandu-se loc de aplauze decat dupa primele 20 de minute. Sunetul parca a fost sabotat pe tot parcursul concertului, permanent auzindu-se un fasait puternic in fundal si din cand in cand niste paraziti ingrozitori in boxe (nu stiu tehnic de la ce). Cand la o trupa care canta atmosferic se intampla asta efectul este cam enervant, iti cam vine sa te cari acasa. Cu o saptamana inainte patisem ceva asemanator la Negura care a fost intretinuta de un bazait la fel de parmanent in fundal si microfonie. Cum naiba sa canti si sa asculti muzica atmosferica la modul asta?
Facand abstractie insa de bruiajele sunetului am reusit sa raman conectat la ‘spiritul’ concertului, cu greu facand cativa pasi mai in spate sa-mi mai iau o bere. Au continuat sa cante cateva piese de pe Eternity, de pe noul material The Brink si dupa cum am fost informat, o piesa foarte misto de la Antimatter. Mi-a placut faptul ca mai tot concertul au intrat dintr-o piesa in alta, in total fiind doar cateva reprize de aplauze. Lost Control a incantat publicul si pe mine de asemenea. Ce piesa domne … O surpriza foarte placuta a fost coverul anathemizat al piesei Your Possible Past, originalul neamaiavand nevoie de nicio prezentare. Au incheiat cu Destiny. La final am crezut pentru moment ca vor sa ia o pauza, ei anuntand de fapt sfarsitul concertului. Scurt concert, cam cat un album cu bonus track-uri. Evident nici sunetul nu avea cum sa-i motiveze sa cante mai mult.
Fara teatru si bis-uri, pentru ca nici nu s-ar fi impus oricum, au coborat de pe scena in public, printre fanii amatori de poze si atutografe. Am mai ramas pret de o bere, doua, vorbind de una, de alta, ascultand ritmuri interesante si atmosferice inrudite cu genul.
