Paradise Lost – 19 ianuarie 2008, Romexpo
Tocmai am ajuns si io acasa de la concertul Paradise Lost, la care am asistat alaturi de 3 amici, unul dintre ei cunsocut de pe forum (nu-i dau numele, il las pe el sa se desconspire). Ptr cei care nu stiu, concertul a avut loc seara asta (de fapt aseara), in pavilionul 18, complexul Romexpo.
Cum sa zic mai delicat? Am fost cam dezamagit. Am ajuns la sala pe la 8 si 15, la timp ca sa prind finalul recitalului Negura Bunget (din motive de serviciu). Chiar mi-a parut rau, pentru ca voiam sa vad si eu in concert singura trupa romaneasca de metal recunoscuta pe plan international.
Dupa juma de ora de soundcheck si doua beri, a inceput concertul PL… Bineteles, ma asteptam sa fie si piese mai naspa (de pe ultimele albume) dar m-a surprins (neplacut) proportia lor in playlist. Am ascultat pentru inceput vreo 5 piese depeche mode (no offence). Apoi piesa As I Dye. “In sfarsit”, ziceam eu in barba… Dar apoi au venit vreo 3 piese Placebo (no offence), si s-a micsorat entuziasmul. Apoi Gothic (creste entuziasmul). Apoi iar ceva dens (adica “dance”). Poi o piesa care chiar aducea a metal (regret ca nu am recunoscut-o), apoi o copie a lu’ Emty Spaces (Pink Floyd), apoi iar o piesa dens, dupa aceea Embers Fire. In fine, au mai fost niste piese, prinre care si One Second. A urmat traditionala pauza, in care s-au facut ca pleaca de pe scena (chiar de doua ori!), ca sa incheie apoteotic show-ul cu The Last Time si Say Just Words. Si asta (binenteles) cand se infierbatnase toata lumea si atmosfera era la apogeu. Si apoi, la revedere… Nu am cuvinte sa descriu cum m-am simtit la finalul show-ului… cu o mare amareala in gura. Si cu niste semne uriase de intrebare. Cum poate o trupa sa penduleze intre asemenea extreme intr-un show restrans? Cum de nu simt si ei reactia publicului cand baga primele acorduri de la piesele lor “adevarate”? Cum se simt cand vad ca oamenii se misca stanga-dreata pe loc, timp de 90 de minute, ca sa se dezlantuie apoi pentru ultimele clipe ale concertului? In fine, e treaba lor, e alegerea lor, si a fost alegerea mea sa dau o caruta de bani sa vad live o trupa care mi-a oferit ore intregi de desfatare cu castile pe urechi, ascultand capodopere precum Icon, Draconian Times sau Shades of God.
Cta depsre organizare, eu unul am fost super multumit. Desi s-a desfasurat intr-o hala imensa, a fost foarte cald (se putea sta in tricou) – desi lipsa unei garderobe i-a obligat pe multi sa stea cu gecile in mana (eu am fost prevazator si am avut rucsac). Au fost o gramada de standuri cu bere, ceea ce a redus cozile la minimum (un mare PLUS pentru organizatori) – desi e exagerat sa ceri 4 ron pentru un ursus diluat la 400 ml, dar asa e la fiecare concert in Ro. Toaletele au fost surprinzator de curate si de numeroase. Sonorizarea a fost ok, pentru o ureche neavizata ca a mea. Luminile m-au disperat, au fost multe “rafale” de flash-uri care m-au adus in pragul epilepsiei, mai ales la incepuul spectacolului, dar treptat m-am obisnuit (relativ). Bass-ul s-a simtit la greu, mai ales ca am stat aproape de scena, in partea stanga, destul de aproape de boxe, dar nu am ramas cu vuietul acela in urechi care m-a impiedicat mereu sa dorm dupa ce mergeam la diverse concerte prin Buc. Deci foarte ok, din punctul meu de vedere.
Cu alte cuvinte, ca sa fac un minirezumat, a fost ok din pnct de vedere profesional, dar naspa dpdv al ascultatorului de Paradise Lost clasic. Cu alte cuvinte, regret ca am fost, dar asta e. daca nu mergeam as fi regretat ca nu m-am dus (tipic romanesc, niciodata multumit)
Asa, ca fapt divers, la un moment dat, intr-o pauza, un roddie a inceput sa cante la chitara celebra melodie: oleee, ole, ole, oleeeee… la cxare s-a auzit foarte clar din sala: “shtoiaaaa, mu.eeeeeee” hihihi… pe care am cantat-o si noi, binentels. ca sa observam la 30 sde secunde dupa aia ca la doi metri de noi era mihnea. de fapt ne-am si certa intre noi daca era mihnea sau nu (ca era destul de intuneric) la care el a zis: “cine sa fie ma? mihnescu? el e ma”, la care noi: “ti-am zis ma ca e el?” Cred ca asta o sa fie cea mai funny amintire de la concert. Asta, si ultimele doua piese. Cam putin la ce asteptari aveam. In fine, noi sa fim sanatosi, si sa ne vedem la cat mai multe concerte de metal.
P.S. probabil ca am comis niste erori vorbind de ordinea pieselor, dar se justifica tinand cont ca m-am magnetizat nitel. plus ca n-am fost foarte atent pe durata spectacolului. cert e ca n-au cantat favoritele mele: Hallowed Land, Forever Failure sau True Belif… pacat, foarte pacat…
