Cum avem barman de soi, Antonia mi-a zis la o bere că vin Kataklysm. Când am auzit vestea, n-am stat prea mult pe gânduri, pentru că  așa ceva nu se ratează.

După o zi nebună de muncă, cu multă adrenalină, cu prea multe de făcut și prea puțin timp, am ajuns pe la 9 seara la acest cămin cultural și subcultural al Bucureștiului, numit Quantic, zis și Ecran Club prin anii ‘80.

Soilwork terminau ultimele piese, Antonia era în mijlocul publicului, iar Tase cu Raj stăteau la “bârfă” în zona barului. Ne-am tras afară la o vorbă și-o bere, unde am povestit cu Coro ce se mai întâmplă prin scena metalului românesc.

Dar când am auzit primele acorduri Kataklysm, ne-am mânat de urgență în sală. Canadienii se defășurau într-un mare stil, iar oamenii din public la fel. Nu s-au oprit niciun moment din mosh pit & crowd surfing … și nici eu n-am putut sta deoparte prea mult.

Antonia > Primii crowdsurferi au început cu puțin înainte de “As I Slither”, şi l-am surprins pe Răzvan de la pază activându-se. Când prezintă melodia, Maurizio spune “Crowdsurfers are more than welcome, we like to make our security guys work”. Pauză. Priveşte spre gardul din fața scenei şi începe să râdă. Îmi dau seama de ce şi ma bufneşte şi pe mine. Continuă cu “He looks at me like <fuck you, man>! But that’s because we love you, guys!”

Riff-urile și pletele au curs în toate părțile, canadienii au degajat o furtună de energie care nu te lăsa să nu dai din cap. Sunetul a fost la înălțimea uneia din cele mai bune trupe de death și a casei unde se trage metalul bun și de unde se fac cumpărăraturile negre, Nuclear Blast.

N-au cântat de pe albumul meu preferat … In the Arms of Devastation, dar The Black Sheep și Blood in Haven au fost punctele culminante ale concertului. Trupa asta, pe măsură ce trec anii, devine tot mai bună și mai bună, fară compromisuri, fară gargară!

Versuri despre integritate, trădare, război, adevăr sau materialism (nu, nu dialectic), te fac să-ți revendici prin metalul ala brutal de cinstit, locul în univers. Poetizez acum, dar acolo mă duc pe mine băieții ăștia.

Antonia > Poetizat sau nu, înainte de ultimul cântec Maurizio a ținut un mic speech pe care nu o să îl uit. Concluzia: dacă te afli într-o situație neplăcută, luptă. Luptă pentru dreptate, pentru libertate, pentru tine. “In this world you better live for something, or you’re going to die for nothing”.

S-a terminat cu transpirații și satisfacții, mi-am luat un steag și un hanorac de la merch … ne-am răcorit la câteva țigări și am luat drumul 3b-ului, cu gândul la alte concerte și la serile de metale, pe care urmează să le anunțăm în curând la bar.