De cum am auzit că Dead Can Dance vin în București, am zis că trebuie felicitat organizatorul că a reușit să-i aducă, în cazul de față, Metalhead. Un grup de uriași, cu o artă muzicală bine elaborată, ce nu pot lipsi din orice playlist de dark gothic & ambiental. Așa că, am ajuns (cu întârziere) la Arene, dar pregătit să urmăresc o trupă istorică, cum n-am mai văzut demult.
Suprinzător, când am ajuns în public era o liniște deplină, scaunele așezate uniform în toată arena, dădeau senzația unui spectacol de teatru solemn și imens. Domnea în urechile oamenilor vocea lui Brendan Perry, se asculta show-ul cu tăcere și respect, cum rar am întâlnit în România. Atmosfera a fost fabuloasă, iar la delirantul Opium și în multe momente ți se făcea pielea de găină, că nu avea cum altfel.
De la tradiții celtice, la cântări gregoriene și mantre tibetane, instrumentele lui Brendan Perry și vocea Lisei Gerrard s-au auzit dincole de urechile imediate, străluceau în atenția publicului și în dansurile libere și necontrolate, ale celor cuceriți de spectacol. Pe mine vocea ei m-a lăsat cu gura căscată la The Wind That Shakes The Barley …
Clapele și efectele au dominat arenele și cu toate instrumentele la un loc, au ridicat la rang înalt incantațiile culese cu grijă din secole și națiuni universale. Aplauze peste tot, susținere și o bucurie generală că se poate întâmpla un astfel de act la noi, cu un sunet lucrat la o calitate de excepție și un public care și-a meritat din plin show-ul.
Childred of The Sun l-am ascultat cu toții în picioare cu toate mâinile sus …
Concertul s-a terminat cu un bis dorit de toată lumea și cam pe aici a început agitația publicului, probabil pentru că totul era pe terminate … toata trupa a făcut o plecăciune lungă și frumoasă în fața scenei, în aplauzele care nu mai păreau să se oprească. Brendan a mulțumit și ne-a spus noapte bună în română, iar unui amic i-a dat un autograf foarte interesant, “to Cristian, from the Universe” :)
Mulțumim Dead Can Dance și copii ai soarelui, care ați făcut aici o seară grandioasă!
La recomandarea lui Vasile de la Utopia Balcanică, Trei Bețivi aduce trupa D.E.N.I.S. și primul lor album, “Miezul Nopții București”:
“D.E.N.I.S. (a.k.a. Daniel Boiangiu din Cardinal, Fuck You! Dracu, Larvae, ex-Cold Brats, BLANC) lansează primul material de studio full-length, o odă adusă mâncătorului de suflete, București.
“Un vis febril – reprezintă toate amintirile mele după ce m-am mutat in București în vara lui 2017. Extazul unui copil care ia în primire tot ce are marele oraș de oferit nu e ceva ușor de pus în cuvinte, însă cred că sub refugiul muzicii această poveste merită să fie spusă, cu toate eșecurile ei zdrobitoare. “
Te poți aștepta la același garage, rock-ul turbulent, influențat de rock psychedelic, punk și lo-fi, cu povești despre tramvaie spectrale, garsoniere claustrofobe și discoteci imaginare.”
“MIEZUL NOPȚII BUCUREȘTI”
01. E O Lume
02. Muzică Scrisă În N109
03. Patru Pereți
04. Pe Jos
05. Discoteca Universul
06. Deci Despre Asta Vorbeați Voi
07. Toamna În Titan (Dar Ești O Muscă)
08. Ultima Comandă
09. Dodeskaden
10. Miezul Nopții București
După audiție, vă invităm alături de Denis și trupa la meet and greet, povești și altele.
Gașca de la bloc, nu s-a întors la loc, dar noi suntem aici și n-am uitat că țara încă te vrea prost!
Așa că …
Sarmelele Reci vin la Trei Bețivi cu un concert acustic de colecție. Acordeonul întâlnește mandolina și ukulele. Trei Bețivi sărbătoresc 1000 de viniluri vândute. Deschidem stocul nou, deschidem și șprițul de vară și ne îmbrăcăm în tricourile Sarmalelelor Reci, care vor fi disponibile în ziua concertului.
Joi, 12 Mai, Hefe dedică o seară exclusivă sunetelor lui Mike Patton. Cu muzică pe vinil și proiecții.
În distribuție: Faith No More, Mr. Bungle, Fantômas, Tomahawk, Peeping Tom, Dead Cross, tētēma, John Zorn, John Erik Kaada, Lovage, The Dillinger Escape Plan, Nevermen.
Trei Bețivi și Dan Teleașă propun muzică pentru libertatea de conștiință și autonomie. For Ukraine, For Heros, for Refugees, For Freedom.
Ascultăm acorduri de inpirație floydistă, cu proiecții și cu gândul în bătaia armelor din umbra marelui URSS.
Setlist:
01. Until it’s done
02. Heroes
03. Guitar and a Rose
04. Freedom
05. For Ukraine
06. So long
07. Dead Man’s Blues
08. Refugees
09. Dear Janis
10. Metal and blood
11. Happy Hollow
12. Song for Radu
13. Somewhere Along the Way
14. Home
15. KC
Intrarea este liberă, aplauzele sunt pe bază de donații pentru refugiații Ucrainieni.
„Mesajul nostru se îndreaptă acum către civilizațiile extraterestre, care ne vor cunoaște, exact așa cum suntem noiiiiiiiiiiiiiiiii!”
Vineri, 15 aprilie, intrăm în universul paralel al Partizanilor, dintr-o lume science fiction, în care orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.
În distribuție:
Adrian Pleșca (Artanu’)
Răzvan Moldovan (Suedezu’)
Andrei Bărbulescu
Adrian Agheniței
În sfârșit s-a întâmplat! E martie 2022 și după doi ani de pauză avem din nou concerte pe bune. Pandemia de COVID trece încetul cu încetul și începem și noi să revenim la obiceiurile vieții de zi cu zi, chiar dacă n-o să fie la fel ca înainte.
Concertul ăsta era anunțat de jumătate de an, dar probabil nu erau prea mulți oameni să creadă că o să se și întâmple. Sincer, eu n-am crezut. Cu aproape o lună și jumătate înainte de eveniment un prieten mi-a reamintit de el și am sărit să iau bilete (pentru mine și nevastă), dar am stat cu emoții până înainte cu o săptămână, că nu știam dacă o să mai avem restricții sau nu. Din fericire, am scăpat de ele și ne-am putut bucura de muzică.
Pe 22 martie, pe la 19:30 am ajuns la Quantic. Acolo ne-am întâlnit cu Sorin și o colegă care ne-au anunțat că e puțină lume și că ei vor să ia ceva de mâncat. Am mers cu ei și ne-am deschis pofta cu câte o bere, iar la 20:00 eram în sală. Am făcut repede inventarul tarabei cu “merch” și am stat la taclale cu bassistul de la Conjurer, care ne spunea că sunt încântați că pot merge în turnee și că până la momentul ăla au avut numai concerte mișto.
Cam pe la 20:45, pe scenă au venit englezii de la Conjurer, pe care îi mai văzusem cu trei ani înainte la Roadburn. Au început brusc, fără intro-uri sau alte povești și ne-au dat o porție serioasă de doom/sludge pe care am dat din cap de nebun. Și nu doar eu; eram înconjurat de vreo trei personaje cu care era cât pe ce să-mi încâlcesc părul. În rest nu știu și nici nu m-a interesat, dar sunt sigur că publicul a fost mulțumit, pentru că după fiecare piesă se fluiera și se aplauda îndelung.
Băieții au cântat cam 45 de minute, timp în care am auzit cam toate piesele de pe albumul “Mire”. Încă nu sunt sigur dacă au cântat și piesa “It dwells”, care va apărea pe următorul album – era prea nouă ca să țin minte cum sună. Am avut parte și de un moment interesant: la una din piese Dan, unul din chitariști/vocaliști, a lăsat microfonul în spate și a cântat (sau a urlat?) prima parte “a capella” și pot spune că a fost impresionant. Iar la final, pentru că oricum e cel mai agitat din formație, bassistul a coborât în mijlocul publicului și și-a făcut de cap.
După care, am avut o mică pauză în care mi-am mai tras sufletul cu o berică, pentru că urmau “capii” serii, Celeste. Cam douăzeci de minute am așteptat până francezii și-au aranjat sculele și s-au pregătit să ne (în)cânte. Și apoi ne-au trosnit direct cu valul de post-black-sludge-metal, cu ledurile lor roșii și cu ceața densă pe scenă. Au sunat și ei genial de bine și mi s-a părut că publicul a fost mai receptiv (în pofida faptului că eu venisem mai mult pentru Conjurer). Însă și la ei lumea a fost activă: s-a facut headbanging mai mult decât la englezi și s-a aplaudat mai cu spor.
Cred că ei au cântat cam o oră, timp în care ne-au prezentat albumul “Assassine(s)”, din seria de albume cu temă nihilistă. Mai mult ce pot spune? Au sunat foarte bine și au avut priză la public. Pe final s-au “jucat” cu bisul, un lucru care a devenit oarecum banal și nu prea își mai are rostul.
În fine, pot spune că a fost o seară foarte tare și un prim concert post-COVID care mi-a redeschis apetitul pentru evenimente live.
“Grunge is a hippied romantic version of punk.” – Marc Jacobs
E timpul să bagăm distorsul în priză:
‘Nitrozenfish sunt Andrei Petraru (a.k.a. Ander) si Alex Balmos (a.k.a. Rotta/Shobo) o formatie cu un nucleu grunge percusiv si combinatii de stiluri care si-au lasat amprenta.
NZF este genul de proiect care spune fara sa vorbeasca, oras, asfalt, oameni care au indraznit sa-si urmeze visele, pulsul si viata care iese dintre ziduri si se intoarce in noi.
Mircea Florian, zic cunoscătorii și specialiștii, este o însumare și o împletire. Scrie poezie, se ocupă de arte vizuale, de arta cinetică, de teatru, de muzica de film, e implicat în domenii academice, în experimente artistice nemaiauzite și nemaivăzute.
El este cel care la noi a „re-inventat” melopoia – împletirea muzicii cu poezia.
MF este pionierul multor genuri muzicale – un artist inovator care a încântat și emoționat sute de miliarde de ființe.
El vă va cânta despre azi și mâine.
———-
Donația minimă recomandată 50 lei – la concert sau online /produse
