Durere mare in Fabrica!

Si a fost Pro-Pain… Un nume predestinat. Cred ca Spitalul de urgenta s-a umplut aseara cu roackeri plini de vanatai, entorse, echimoze si intinderi. Dar sa o luam cu inceputul. Din motive obiective, m-am hotarat foarte tarziu sa merg la acest concert. Pe ultima suta de metri am facut rost de bilet si am purces voiniceste spre Fabrica, facand jonctiunea pe drum cu tase. Din pacate, ceilalti doi betivi n-au putut sa ajunga. Unul e plecat in Germania, in „interes de serviciu”, celalalt fiind cazut la datorie (examene si alte chestii neinteresante). Dar lipsa lor a fost compensata de un numar nedeterminat de beri plus socializari cu o multime de perosane cunoscute sau nu.

Am ajuns la Fabrica la ora 19:00, dar am amanat intrarea in locatie, ochind (cu ajutorul unor binevoitori) o terasa la doi pasi, cu bere ceva mai ieftina. Ne-am facut acolo „incalzirea”, pierzand insa doua din trupele din deschidere, Blasted si X-Core. Asta e baieti, imi pare rau, dar site-ul asta se cheama trei betivi, nu trei oameni seriosi, care ajung la timp la concerte. Insa am parasit terasa la fix, ca sa ajungem in club tocmai cand incepea recitalul Zuul FX. Deja erau prezenti pe baricade spre 100 de roacheri, gata sa se jertfeasca pe altarul Metalului. Prezenta unui numar relativ ridicat de badigarzi a impiedicat poprul sa se dezlantuie, cel putin la inceput. Treptat, realizand ca bronecii au consemn sa nu se dezlipeasca de scena, spiritele s-au incins si a avut loc prima dezlantuire de energie, lucru apreciat de francezii de pe scena. Ca veni vorba, Zuul FX ar merita oricand sa fie cap de afis la ce recital au oferit. O combinatie de hardcore si metalcore, suficient de energetic incat sa te faca sa te sui cu picioarele pe tavanul salii. Insa recitalul lor a fost scurt si fara bis. Urma Pro-Pain…

… a urmat repede o sesiune de poze cu francezii, apoi o fuga spre coada interminabila de la bere. Nici n-am apucat sa dau juma de pahar pe gat ca, in acorduri de Pantera, pe scena au urcat veteranii de la Pro-Pain. Deja sala era arhiplina, spre 200 de persoane (poate mai mult, dar nu am ajuns in fundul salii ca sa vad). Gata incalzita de Zuul FX, multimea nu a stat pe ganduri si a sarit in aer de la primele acorduri. Am un singur cuvant sa scriu: HAOS!!! Rar mi-a fost dat sa vad o asemenea descarcare brusca de energie. O pot compara, fara sa exagerez, cu eruptia de bucurie in urma unui gol asteptat 90 de minute intr-un derby. Pur si simplu sala a sarit in sus, apoi s-a rupt de la jumatate. Ma mir ca peretii nu s-au pravalit peste noi si ca sandramaua a ramas in picioare. Am „reusit” sa stau calm o piesa, dar apoi nu am mai rezistat si m-am napustit in ochiul ciclonului. Un pumn in ureche, un cot in arcada, un cap in obraz, zeci de calcari pe picioare…. Un pret mic platit pentru a spune acum, cu mandrie, ca AM FOST ACOLO. A fost o experienta atat de intensa ca, la un moment dat, imi doream sa se termine odata concertul, ca simteam ca mor. Au fost momente cand eram paralizat de oboseala, abia puteam sa-mi ridic bratele si sa trag un racnet aprobator… Dar, dupa 1-2 minute in linia a doua, eram gata de lupta si ma aruncam iar in mijlocul furtunii.

Cat despre concert in sine, nu am foarte multe de spus. Sunetul a fost ok. Baietii s-au comportat admirabil, stimulati si de reactia publicului. Au cantat cantece mai noi, sau mai vechi, s-au facut ca pleaca, s-au intors… Au mai cantat dupa aia vreo 7 piese, impingand recitalul undeva spre ora 1:45 , poate chiar 2. La final, Gary a facut o baie de multime, fiind aproape sufocat de multimea doritoare de poze si autografe. Cred ca si el a fost uimit de explozia de simpatie cu care a fost intampinat. Una peste alta, am asistat la un concert „one of a kind”, unul de povestit la nepoti, la gura sobei. Sunt frant cand scriu aceste randuri, dar extrem de multumit. Am mai bifat un eveniment pe lista, mi-am luat doua tricouri, am petrecut o seara minunata cu prietenii. Ce poate sa-si doreasca mai mult un betiv de la viata?