Hatework fest, 6 septembrie 2008

•  
comments 7

Iata ca sambata, noi-cei trei +compania, am decis sa mai schimbam putin atmosfera de bodegi, rockoteci, berarii si alte localuri de derbedei si de betivi si sa mergem si noi intr-un loc mai stilat, un local unde se aduna in serile de uichend “lumea buna”. Asa ca am ajuns in Studio Martin. Numai ca nu ne astepta o mare de tricouri mulate roz si haraituri electronice insuportabile ci o seara de metal extrem de toata frumusetea.

Trupele care au cantat sambata au fost: Loudrage, Necrovile, Amon Din, Belphegor, Grave si ca headlineri – Nile.
Personal am venit in principal pentru Nile si oarecum pentru Grave, neascultand pana acum nici una din celelalte trupe (nici macar Belphegor).

Initial concertul trebuia sa inceapa la 18, dar deoarece cele trei trupele (adica cele trei principale) au avut probleme pe traseu, pe fenomenalele drumuri din Romania pe care le iubim cu totii si le visam noaptea, ora inceperii a fost mutata la 20. Citeste articolul “Hatework fest, 6 septembrie 2008”



Rockoteca

•  
comments 2

Mai inseamna ceva cuvantul asta azi? E o intrebare pe care mi-am pus-o de mai multe ori. Aseara am fost cu Mari in LMC (Live Metal Club) la o portie de bere si metal si din vorba in vorba am ajuns sa-mi amintesc de “vremurile bune” cand mergeam in rockotecile noastre din Vaslui. Nu, nu au fost mai multe deodata, au fost mai multe in raport cu trecerea timpului. Dar important e ca au fost. Ma uitam aseara la lumea care era in club (da, nu se mai cheama “rockoteca”) si vedeam oameni de toate varstele, incepand de pe la 15-16 ani si pana pe la 35+. Nu a fost prima oara cand am observat chestia pe care urmeaza sa v-o spun, si chiar am discutat pe marginea ei si cu alti prieteni… Pana si intre rockeri/metalisti a ajuns sa se creeze o “turma”. De ce spun asta? Simplu: mergeti in LMC – ca oricum alt club de metal nu mai exista in ditamai Bucurestiul – si observati cum se comporta lumea cand canta Pantera si apoi cand se pune o trupa de viking/pagan metal. Da, stiu, o sa-mi spuneti ca Pantera nu mai exista si ca e o trupa veche, dar nu e vorba de asta. E vorba de faptul ca orizonturile copiilor astia si ale celor maturi care ii inconjoara sunt atat de stramte. Pun pariu ca putini au ascultat trupe ca Misery Index sau All Shall Perish, desi sunt trupe relativ noi, care scot albume noi si bune. Si atunci ma intreb de ce se limiteaza unii doar la un gen de metal… Nu stiu daca exista un raspuns… Citeste articolul “Rockoteca”



Iron Maiden, Cotroceni- vazut de la gazon B

•  

Dupa Metallica, a urmat, la doar 12 zile, tot pe stadionul Cotroceni, un alt nume de referinta al genului- Iron Maiden.
Desi nu sunt foarte atasat de acest stil de metal, britanicii au reprezentat mereu o experienta placuta pentru urechile mele, atat datorita muzicilor, cat si a temelor abordate in piesele lor. Una peste alta, o trupa care nu s-a schimbat deloc in cei 30 de ani de activitate si ai carei membri se mentin proaspeti si plini de energie in continuare.
Citeste articolul “Iron Maiden, Cotroceni- vazut de la gazon B”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Batrana fecioara inca e de metal

•  

Iron Maiden – 4 august 2008, Stadionul Cotroceni, 20.000 de spectatori

Eu nu-s mare fan Maiden. Am ascultat portia mea de maidenisme cand eram prin liceu (acu muuulti ani) dar intre timp am evoluat la metale mai moderne, pierzand contactul cu Dickinson & Co. Totusi, cand am auzit asta iarna (sau toamna? uatevar) ca baietii o sa treaca prin Romania in turneul lor mamut m-a apucat asa un chef sa merg si eu sa-i vad. Mai ales ca i-am pierdut cand au venit prima oara la Budapesta. Pardon, Bucuresti. Insa, din lipsa de buget la timpul respectiv, nu mi-am luat bilet si dupa aia am aflat ca e sold out, asa ca m-am impacat cu ideea. Insa Mos Craciun a venit mai devreme anul asta in persoana unui prieten de-al meu si ruda prin alianta cu je (noroc cumetre!) si m-am pomenit cu o zi inainte de concert cu un bilet moca pe gazon A. Acu ce era sa fac? A trebuit sa merg si nu mi-a parut rau deloc. Citeste articolul “Batrana fecioara inca e de metal”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Massive Attack la Bucuresti. Massive!

•  

Ii spuneam cuiva ca o sa vorbesc singur dupa concertul Massive Attack. Nu am fost departe de adevar, doar ca la cateva minute dupa concert, am inceput sa discut cu prieteni, cunoscuti, amici si care toti erau impresionati de trupa britanica.

Un concert ca un protest al eliberarii mintii de orice oprelisti. Au inceput cu piese noi in nota “gotica” (termen folosit chiar de ei) specifica noului album. Melodiile nu suna deloc rau, iar invitatele lor “pe voce” si-au facut datoria din cadrul prezentului turne: o negresa voluptoasa si Stephanie Dosen.

Melodii cunoscute cantete au fost Mezzanine, Safe From Harm, Risingson, Unfinished Sympathy. Teardrop (indiscutabil, cea mi folosita piesa Massive Attack in coverurile altor trupe) a avut parte de contributia voce si chitara a domnisoarei Dosen, prestatie foarte apreciata de public. Citeste articolul “Massive Attack la Bucuresti. Massive!”



Metallica, 23 iulie 2008, Cotroceni!

•  
comments 7

Metallica, o trupa pe cat de celebra , pe atat de controversata printre fanii metalului. Pe multi i-a deranjat directia pe care au luat-o in anii ’90, neapreciind albumele noi la fel de mult ca pe cele din anii ’80, socotindu-le doar o strategie comerciala pentru a atrage fani din noua generatie. La acest lucru se adauga si scandalul Napster, un episod de trista amintire pentru numele trupei. Cat despre mine, recunosc ca ma aflu printre cei care nu se impaca prea bine cu directia noua luata de trupa incepand de la Load in sus (chiar daca sunt si eu “membru” al “generatiei noi”) si prefer sa ma gandesc , atunci cand zic Metallica, la trupa care a lansat opere de arta precum Master of Puppets, Ride the lightning, Kill ‘em all, And justice for all sau Black album. Totusi, nici un om normal (care asculta metal) la cap n-ar rata ocazia de a vedea macar odata in viata Metallica. Eu speram la un playlist echilibrat, cu multe piese noi, dar si cu tot atat de multe piese vechi, pentru ca- aici jos palaria pentru trupa- n-au renuntat niciodata la ele in concerte. Totusi, asteptarile mi-au fost depasite fara drept de apel. Citeste articolul “Metallica, 23 iulie 2008, Cotroceni!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



RATM + The Mars Volta + militantism = muzica buna

•  

One Day As A Lion Navigand pe myspace zilele trecute, am dat peste unul din cele mai bine tinute secrete muzicale din ultimul timp: proiectul lui Zack de la Rocha (Rage Against the Machine) si Jon Theodore (ex The Mars Volta), intitulat dupa creionarea ideilor celor doi, One Day As A Lion. Numele provine de la o poza controversata, in alb-negru, din anii ’70, a carei descriere era: “Mai bine esti leu o zi, decat miel, o mie de ani”.
Numele i-a picat ca o manusa lui Zack, sustinator fervent al EZLN, al carei principal model (E. Zapata) avea o zicala celebra, preluata si de alti artisti (Max Cavalera): “Mai bine mor in picioare, decat sa continuu sa traiesc in genunchi”.

EP-ul incepe cu piesa care se gaseste oficial si pe pagina lor de myspace, Wild International.

Mesajul albumului este, inevitabil, unul militant, protestatar, revolutionar. Versurile sunt specifice lui Zack, dar nu anacronice, din punct de vedere istoric. Preia teme si combate teme precum razboiul, sistemul, politica externa, credinta de orice fel. Indeamna la lupta si la desteptarea maselor. Da, omul nu s-a schimbat. Stilul rap de voce pica cel putin interesant pe compozitile instrumentale la care si de la Rocha a avut un rol, prin keyboard (rol pe care si-l indeplineste de minune, dand un groove special, ca de exemplu pe piesa One Day As A Lion). Citeste articolul “RATM + The Mars Volta + militantism = muzica buna”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



The Phuncky Cypress Crew

•  

De 15 ani ma tot gandeam cum ar fi sa-i vad o data in viata mea pe Cypress Hill in concert. Nu mi-ar fi dat prin minte nici daca se ruga cineva de mine ca anul asta o sa se intample sa fie chemati in Romania, sa cante pe o scena intr-un festival. Dar a fost sa fie si bineinteles ca nu puteam rata ocazia…

Si a venit ziua de 4 iulie, ziua in care “mosnegii” de la “Dealul Chiparosilor” au ajuns in Bucuresti. Pe o zi calda, ca si anul trecut la B’Estival (acum B’Estfest), am mers pe betoanele parcarii din complexul Romexpo, impreuna cu cativa prieteni, sa vedem ce era de vazut. O sa scriu pe scurt 2-3 cuvinte despre celelalte trupe si apoi trecem la baietii aia mari din California. Citeste articolul “The Phuncky Cypress Crew”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)

•  
comments 1

Estradasphere - Palace of MirrorsDe acest album se leaga o amintire amuzanta. Prima oara am auzit de aceasta trupa pe lastfm, cand ascultam “radio mike patton” si, printre multe ciudatenii, mi-a “sarit” in casti o piesa Estradasphere. Mi s-a parut interesant, dar mi-a fost lene sa notez numele trupei, pentru a cauta ulterior si alte piese. Asa ca informatia a ramas undeva, intr-un coltisor prafuit al memoriei mele. Pana cand, intr-o zi, cautand pe net informatii despre trupa Sculptured, am observat ca tobarul lor canta in acelasi timp si cu Estradasphere. Intamplator, ma convorbeam in acel moment cu Ursu’, impartasindu-i aceasta informatie. Ca sa observ ca peste cateva secunde radea in hohote pe messenger. Foarte curios sa aflu de ce, am accesat linkul trimis de el: https://www.myspace.com/estradasphere . Peste cateva secunde radeam si eu. Cam asta a fost prima mea experienta legata de Estradasphere. Citeste articolul “Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Dodiez Urban

•  
comments 1

Cand e cald lumea incearca sa evite ingramadeala si spatiile mici inchise. Nu insa toata lumea isi face o prioritate din asta, iar cand e vorba de un concert bun unii se aduna in cluburi mici si se simt bine. Asa a fost miercuri, 25 iunie, in Suburbia, unde s-au adunat aproximativ 100 de oameni sa-i vada pe Deadeye Dick, Proof, Protest Urban si Dodiez. Intr-adevar, cam putina lume, dar decat multi si prosti, mai bine putini si buni.

Deadeye Dick liveNu mai lungesc bla-bla-ul si trec la fapte. Cand am intrat in club, dupa ce am platit intrarea, mi s-a oferit un tricou cu logo-ul primei formatii care urma sa cante. L-am refuzat politicos, nu pentru ca nu-mi placea tricoul, ci pentru ca imi era prea mic. In jur de ora 20:00 au inceput sa cante baietii de la Deadeye Dick, formatie despre care nu auzisem. Citeste articolul “Dodiez Urban”