Motivat de viata si de munte am pornit acum cateva zile in Brasov pentru un traseu la 7 Scari, o parapanta si 2 concerte cu Hexvessel si Empiryum.
La Hexvessel, o trupa complet noua pentru mine, am devenit putin indispus datorita ocultismului lor excesiv si scepticismului meu iritant care ma face de cele mai multe ori negru in cerul gurii privind aceasta tema.
Surprinzator, erau anuntati la 20 si au inceput la 20:15, lucru neobisnuit pe la noi. Au inceput cu o piesa ‘rugaciune’ … si cum de obicei ignor abundenta cuvintelor god si love din muzica, am incercat sa urmaresc mai mult liniile melodice. Am fost placut surpins sa gasesc un folk psihedelic alternativ, stil mai putin ascultat si cantat pe la noi. Cu mici scapari sunetul a fost foarte ok, putand sa percep si sa gust imbinarea dintre chitari, voce, percutii, trompeta sau vioara.
Cu exceptia catorva piese cu rimturi repetative care pe alocuri a adormit si apatizat publicul, am ascultat si pasaje progresive interesante, bine sustinute instrumental, retinand piesa Mask of the Universe. Usor, usor, neancrederea mea a mai disparut, dar elanul a fost taiat brusc de piesa Invocation Summoning in care au cerut publicului sa tina ritmul unei invocatii miraculoase … ahum … ahum … si iar ahum … Daca versurile lor ar fi fost mai putin explicite privind fortele ascunse, luminita de la capatul tunelului si alte spirite supranaturale si ar fi fost mai mult lirice, as fi putut sa ignor mai usor aceste abordari.
In fine, la final am ascultat entuziast ritmurile rapide de la Deep Purple, Child in Time, crezand ca urmeaza un cover la aceasta piesa. Am aflat ulterior dupa ce s-a documentat Sorina, un aparator inflacarat al trupei, ca era un cover al piesei Your head is reeling de la Ultimate Spinach care incorporeaza acelasi ritm cu motiv militaresc.
Seara urmatoare am ajuns la Empyrium care au pregatit o atmosfera destul de gotica, si solemna. Putin fum, 3 chitari acustice, clapele, vioara, un contrabas si 2 voci au reprodus in engleza mai multe cantari din folclorul european si medieval, piesele fiind acompaniate ocazional de un suierat de vant in fundal.
Au cantat despre padure, intuneric, peisaje nocturne, apocalipsa, atmosfere intunecate, pe care tocmai le traisem cu cateva ore mai devreme in Zarnesti prin padure spre varful Diana. Vocea solistului a fost bine folosita, cantand soptit si piese in germana, unele din ele fiind insotite si de un tenor, putin cor, inclinand spre o atmosfera mai simfonica.
Nu a lipsit nici partea electrica, desi a fost mai putina decat ma asteptam, explorand doom-ul lent si taraganat. Cel mai mult mi-a placut piesa acustica care aflu ca se numeste Many Moons Ago, care parea o piesa culeasa ostaseasca, dar care descrie intr-un mod interesant ambianta intunecata din natura pe care tocmai o simtisem cateva ore mai devreme.
Au jucat si un bis in aplauze, revenind si cantand la fel de solemn ultimele piese. A fost un ritual care a incheiat perfect un weekend rece prin munti.
