Cult of The Ocean

•  
comments 3

Dupa o lunga asteptare, aseara am avut ocazia sa-i vad in carne si oase pe suedezii de la Cult of Luna, una din trupele pe care le-am ascultat intensiv in ultimii ani. Pe langa asta, abia asteptam sa-i vad din nou pe The Ocean, dupa 5 ani! Luasem bilete pentru mine si grupul de betivi/betive inca din ianuarie si am cam numarat zilele ramase pana la concert. Si nu degeaba, chiar a meritat asteptarea. Dar, sa trecem la povesti – am ajuns la Silver Church pe la 20:10, stiind dinainte ca trupele vor incepe sa cante fix la 20:00. Imi pare bine ca s-a intamplat si chestia asta: un concert de metal facut „la program” si care s-a si intamplat sa se respecte.

Lo!

Deja cand am ajuns, pe scena cantau australienii de la Lo!, o trupa pe care nu am ascultat-o inainte, fix pentru ca voiam sa-i aud prima oara in concert. Trupa suna bine, dar nu sunt chiar pe gustul meu. Au avut cateva momente in care am dat din cap pe ritmurile lor, dar cam atat. Din pacate pentru ei, fiind trupa de deschidere, publicul nu s-a manifestat prea mult, desi se stransesera destul de multi spectatori in fata. In timp ce cantau, mi-am achizitionat un hanorac genial de la The Ocean, si am impartit cateva ciocniri de sticle de bere cu prietenii. Am tras cu totii concluzia ca e o trupa care merita ascultata si care suna bine. Citeste articolul „Cult of The Ocean”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Brutal Night in Fire Club

•  

Plictiseala venita dupa o iarna fara prea multe concerte ma face sa incerc sa ajung la cat mai multe show-uri posibil, desi am si ratat cateva in ultima vreme. Dar, vorba aia, cu cat imbatranesti, cu atat iti piere cheful de prea multa distractie – probabil asta e si problema mea. Si oricat am zis eu in gluma baietilor de la Proof ca m-am saturat de ei, adevarul e oarecum aproape. Insa n-am ajuns inca in momentul in care n-o sa mai am deloc chef sa-i vad. Asa ca, impreuna cu un coleg, am luat-o usurel spre Fire in seara ploioasa de miercuri, 3 aprilie, unde urmau sa-si inceapa mini-turneul prietenii mei de la Proof si Deathdrive. Alaturi de ei au cantat in deschidere doua formatii interesante, pe care nu le mai auzisem/vazusem.

In jur de ora 20:15 am ajuns in Fire, loc in care nu mai fusesem de vreo 2-3 ani. Prima surpriza placuta a fost ca au schimbat mesele alea mici si ingramadite cu unele inalte, ca de bar, care sunt inconjurate de scaune la fel de inalte; mi-a placut. A doua surpriza a venit putin mai tarziu, dupa ce cantasera primele trupe si m-am dus pana la buda sa-mi eliberez vezica: WOW!!!! CE BAIE CURATA!!! CE PISOARE MODERNE!!! Da, culmea, nu mai era cloaca aia oribila de acum cativa ani, unde iti era si frica sa intri de mizerie ce era. Pana acum nota 10 pentru Fire.

Ce-am scris mai sus a fost un fel de intro – partea I. Urmeaza partea II cand ma salut cu lumea, imi iau o bere si stau la taclale cu prietenii si cu colegul de munca. Toata chestia asta a durat cam jumatate de ora, dupa care am auzit tobele si chitarile de pe scena si ne-am mutat cu tot calabalacul (un punct minus pentru Fire ca nu a deschis garderoba) undeva in fata mixerului. De obicei acolo e cel mai bine sa stai daca vrei sa intelegi ceva din muzica celor din fata. Citeste articolul „Brutal Night in Fire Club”




Incantare spirituala in iadul privat

•  

Dupa o pauza destul de lunga, am reusit sa ajung din nou la un concert bun. De cand cu Private Hell in apropierea casei, mi-e din ce in ce mai usor sa merg la concerte. Din pacate, lucrurile bune se anuleaza cu cele rele – detalii la sfarsitul textului.

Pe la 8:15 am plecat de acasa, stiind ca showul a fost anuntat ca incepe la ora 8:00. De obicei nu se intampla sa inceapa la timp nici un concert de metal/hardcore/punk/etc, dar de data asta a fost una din „zilele alea”, pentru ca dupa ce am ajuns, in jur de 8:30, a inceput sa cante prima trupa a serii. Insa inainte de a scrie despre trupe trebuie sa specific o chestie: e prima oara – si sper sa fie si ultima – cand scriu o recenzie cu o singura mana, dupa ce am facut o entorsa nasoala la mana stanga. Tot asta e motivul pentru care nu m-am bagat in moshpit, desi ma cam ardeau talpile sa o fac.

Si cum ziceam, au venit primii baieti pe scena, oradenii de la Crosshair, o trupa de deathcore cu ceva influente Roots (Sepultura). Fiind primii in fata publicului, asa cum se intampla foarte des, nu prea au avut parte de animatie in fata scenei, desi ei s-au chinuit din rasputeri sa faca ceva. Abia spre sfarsitul „recitalului” lumea a inceput sa sara si sa se impinga cat de cat, semn ca trupa n-a facut eforturi degeaba.

Apoi ne-au cantat tipii de la Breathelast, trupa ceva mai cunoscuta in cercurile metalice bucurestene. Desi nu sunt genul meu, trebuie sa recunosc ca se descurca bine la capitolul „entertainment”. Deja pe la a doua piesa lumea era pe jos, cautandu-si adidasii, unii urcau peste public sa atinga tavanul, iar altii alergau de zor in cercuri, parca incercand sa prinda pe cei din fata. Ce sa zic, au fost foarte OK si asta e un lucru foarte bun.

Breathelast

Citeste articolul „Incantare spirituala in iadul privat”



Satan Klaus ne-a adus cadouri

•  
comments 1

Mai fusesem la doua din „Satan Klaus Party”-urile lui Coro pe vremea cand erau in LMC. Mi-a placut de fiecare data, desi nu auzisem de multe din formatiile invitate. Fiind sfarsit de an si perioada de asteptare a concediilor si „sarbatorilor”, toata lumea e vesela, sta cu botul in sticla de bere si se distreaza pe muzica extrema care se canta in cluburile afumate din Bucuresti. Citeste articolul „Satan Klaus ne-a adus cadouri”



Sludge, doom, crust si tristete in Fabrica

•  
comments 2

Environments, Mediocracy, AmenRa @ Fabrica, 6 oct 2012

Au trecut doua zile de cand am fost la concert si n-o sa va plictisesc cu povesti despre intarzierile concertelor de la noi; e deja ceva normal. Am ajuns si am baut doua beri pana sa inceapa concertul, deci va puteti da seama ca eram oarecum plictisit deja.

Environments? Meh…. Muzica de ascultat acasa cand esti intr-o depresie. Nu prea am inteles de ce au trebuit sa deschida ei…

Pentru Mediocracy a fost un fel de zi speciala, pentru ca a fost ultima oara cand au cantat cu Radu la chitara. La inceput sunetul a fost mai prost decat eram obisnuit sa aud la concertele lor, dar pe parcursul cantarii s-a auzit din ce in ce mai bine. N-o sa scriu despre cum au fost ei pe scena, pentru ca am scris de atatea ori! In schimb o sa-mi vars putin nervii pe toti labagiii tristi care au venit la concert si care stateau cu mainile-n san uitandu-se spre scena. Pai, ba, tristilor, la ce pula mea mai veniti la concerte hardcore/crust/metal daca stati si va uitati? Ramaneti, in pula mea, acasa si uitati-va pe youtube, ca e acelasi lucru! Si poate ca m-as fi asteptat sa se intample asta la un concert al unei trupe mai putin cunoscute, dar totusi era vorba de Mediocracy, o trupa care in doi ani de zile a facut mai multe decat aproape toate trupele underground din Romania!! Atat am avut de spus, cacatilor!

Si bineinteles, dupa pauza de rigoare – care chiar a fost scurta, toata lumea s-a bulucit in fata la AmenRa. M-a deranjat chestia asta, dupa ce cu 15 minute inainte stateau toti la 10m de scena. Dar, asta e, astia suntem noi romanii. Sa spun cateva vorbe despre belgieni. Ca mai toate trupele straine care au venit pe la noi, Amenra au inceput TARE, cu un sunet plin, fara „goluri” si cu o atitudine care nu te poate lasa indiferent. Mai toata lumea dadea din cap pe ritmurile lente si riffurile apasatoare ale sludge/doom-ului baietilor de pe scena. Tot concertul a fost o repriza mai lunga de „calcat pe cap” cu sunete joase dure si o voce stridenta care pune totul in miscare. Show-ul s-a terminat dupa vreo ora la fel de brusc cum a si inceput. Pur si simplu s-au stins luminile si belgienii au plecat de pe scena. Cam 2-3 minute lumea a aplaudat si a strigat „we want more!”, dar nu s-a mai intamplat nimic. Apoi, incet-incet, toti s-au mutat spre bar sau spre zona cu „merch” si spre case.

Punct.

PS Multumim, Cristiana, pentru clipuri.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Un betiv la Fortarock, in Olanda

•  
comments 2

Un mare „bulan” (cum ar spune romanii) a picat pe mine acum vreo doua luni cand prietena mea Roxana mi-a propus sa-i fac o vizita. Am acceptat aproape instantaneu, dar nu inainte de a ma interesa – sa traiasca last.fm! – ce concerte/festivaluri sunt prin zona. Imediat mi-a sarit in ochi festivalul Fortarock din Nijmegen, Olanda. M-am uitat putin pe harta si am vazut ca e aproape de Dusseldorf, unde sta Roxana, asa ca n-am mai stat mult pe ganduri si am cumparat online biletele.

Roxana in fata cortului Citeste articolul „Un betiv la Fortarock, in Olanda”



Because art! (Pentru ca arta!)

•  
comments 3

Uite cum era sa uit de o promisiune facuta in ultima recenzie! Noroc ca mi-a adus aminte betivanul de Sorin. Chiar ma mir ca a facut asta, ca de obicei e mai uituc decat mine.

Deci, ziceam ca o sa fac o recenzie speciala. Ideea nu a fost a mea, dar am acceptat-o destul de repede. In timpul concertului Terror/DBD/Take Offense am facut o poza cu doi nebuni pe care multi dintre voi ii stiti. Unul din ei (chitarist) a venit cu ideea sa fac o recenzie la acea poza, asa ca asta urmeaza.

Va rog sa observati bine poza de mai jos (dati click pe ea sa o vedeti mai mare).

No comments allowed

Citeste articolul „Because art! (Pentru ca arta!)”

Postat în:

Betivisme


Terror Before Dishonor

•  
comments 3

Deadeye Dick, H8, Take Offense, Death Before Dishonor, Terror @ Fabrica, 23 aprilie 2012

O sa incep, cum n-am mai facut niciodata, cu sunetul. Da, sunetul de la concert a fost fantastic aseara. De la un concert la altul, cand e Fane la mixer, se aude din ce in ce mai bine. Nu stiu cum face, dar o face bine de tot. Aseara s-a auzit fantastic la toate trupele (pe care le-am prins).

Asa… din cauza ca de un an am un drac de caine de care trebuie sa am grija, mereu ajung mai tarziu la concerte. De obicei nu e nici o problema, pentru ca mereu se incepe mai tarziu, numai ca aseara s-a intamplat ca totul sa fie fix la program. Cand am ajuns, pe scena erau H8. N-o sa spun nimic, doar ca s-a auzit foarte bine si ca erau cativa oameni in fata care se agitau. De ce nu spun nimic? Se pare ca ii deranjeaza pe unii. Asta e. Citeste articolul „Terror Before Dishonor”



Proof once again

•  

Nu prea aveam chef sa scriu nimic despre micul concert din Underworld dinaintea pastelui, dar mi-a dat link Ingy cu o filmare de acolo si m-am hotarat sa zic cateva cuvinte.

In deschidere au fost doua trupe de care n-am auzit – si pe care nu le-am auzit – Raizing Hell si Dark Fusion. Nici una din ele n-avea bassist, iar cea de-a doua n-avea nici tobar, totul era facut pe computer. Asa ca, cu parere de rau pentru cele doua trupere din deschidere, am stat afara la o bere cu baietii din Proof. Citeste articolul „Proof once again”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: