La inceput a fost chitara … iar mai tarziu metalul.
Maine seara va invitam sa sapam adanc prin radacinile heavy metalului sa vedem ce gasim. Ne punem la taifas Lemmy, Tony Iommi, Rob Halford, Bruce Dickinson, Biff Biford si multi altii, intr-un documentar marca BBC.
“La sfarsitul anilor ’60, mai multe trupe britanice experimentau un nou sunet, cunoscut ca hard rock. Era tare, puternic, energic si nu parea sa aiba vreun viitor. Nu stiau pe atunci, dar Deep Purple, Uriah Heep si in special Black Sabbath, ca aveau sa defineasca ceea ce mai intai s-a numit hard rock si apoi heavy metal.
Inspirat din blues, progresiv, muzica clasica si energia a rock-ului american, au sintetizat un sunet care au insipirat mai departe alte trupe sa duca metalul mai departe in anii ’70 si ’80. Cu succesul unor trupe ca Iron Maiden, a devenit global.”
Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/115581759136828
Intrarea si spiritul sunt libere!
Postat în:
EvenimenteSurvolaj si Cuvinte la Top T
Acum doua saptamani am ajuns cu Hariton si alti pelerini la Buzau, sa urmarim Survolaj si Celelalte Cuvinte. Top T, festival istoric al rezistentei rockului inca din perioada lui Ceasca …
Dupa ce-am colindat putin prin Buzau si am mancat de parca-am fi venit doar sa mancam, am ajuns pe la 10 seara la destinatie. Prima senzatie dupa ce am trecut de intrare a fost ca am gresit locul, pentru ca gard in gard cu festivalul erau niste cluburi de itza batza. De fapt, tot spatiul era un sir de localuri care mai de care de fite, iar in ultimul dintre ele era Top T-ul.
Primul contact a inceput cu Hteththemeth si sonorizarea ingrozitoare. In situatii dintr-astea incerci sa-ti gasesti pozitia in fata scenei, sa gasesti un punct mai acceptabil de unde sa auzi cat de cat ok. Hteththemeth incerca sa fie o indrazneala avangardista, cu unele simbolistice teatrale de scena, mai mult sau mai putin reusite. Incercam sa-mi dau seama cum s-ar fi auzit daca nu s-ar fi auzit asa. Una peste alta, nu este o trupa de ignorat, merita ascultata live in conditii mai bune.
A venit apoi randul Survolajilor pentru care am venit de fapt. Stand mai in fata, am incercat sa ignor cat am putut de mult problemele de sunet. Dupa probe lungi de microfon si sunet minutioase, au trecut la treaba. Emotia intalnirii cu o astfel de trupa m-a facut sa pretuiesc fiecare moment cu ei.
Necropola Pamantului
Proiectii Sex Pistols la Trei Betivi
Punkul n-a murit, doar a crescut mare. La fel si Sex Pistols: ajunsi la maturitate, Johnny Rotten, Steve Jones, Glen Matlockm si Paul Cook se reintalnesc cu fanii dupa 30 de ani intr-un concert de zile mari la Brixton Academy in 2007. Ce-a iesit acolo, va lasam sa vedeti si sa descopriti duminica seara la barul Trei Betivi.
Apoi, luni seara Johnny Rotten si prietenii sai se aseaza la povestit, barfit si depanat amintiri de la inceputul anilor ’70 pana astazi, in Filth and The Fury, despre ceea ce a fost si ce a insemnat Sex Pistols, in contextul social de atunci.
Miercuri seara exploram povestea salbatica a unuia dintre cele mai ciudate cupluri ale anilor ’70, Sid si Nancy: droguri, punk, sex, alcool, succes, concerte, batai, pogo si iar punk.
Lemmy a reusit (cu greu) sa-l invete pe Sid Vicious sa cante la bass, dar Sid a invatat o lume intreaga sa faca pogo. Zilele astea proiectam aceste povesti si intamplari in bar la trei betivi:
17 Septembrie – Proiectie Concert: Sex Pistols Live at Brixton Academy (2007) – Ciprian
18 Septembrie – Proiectie Film: Sex Pistols – Filth and the Furry (2000) – Hariton
20 Septembrie – Proiectie Film: Sid and Nancy (1986) – Ciprian
Rockstadt Extreme Fest 2017
Inca o vara, inca o incursiune in orasul rock dintre paduri, de pe Valea Cetatii. Asa ca, impreuna cu Ana am zis sa incercam si cazarea in Rasnov, ca la cort am stat de fiecare data. Am gasit Colt de Rai, o pensiune in inima muntilor, unde oamenii de acolo iti gatesc strasnic tot ce vrei, peste din baltile din zona sau carne si lactate de la animalele din curtile lor.
Ne-am cazat si am dat iama in festival direct la Diabolical. Rafale de tobe frumoase de death si trash, sunet curat si apocaliptic, foarte interesanta prestatia.
Am luat o pauza si din pacate la tejgheaua cu de-ale gurii n-am gasit mare lucru, preturi mari, mancare grasa, uleioasa si saraca in varietate, anii trecuti a fost mult mai bine. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2017”
Postat în:
Cronica de concert|
Etichete:
Altar,
Annihilator,
Arcturus,
Carcass,
Diabolical,
For the Wicked,
Korpiklaani,
Kultica,
Napalm Death,
Napoleon,
Solstafir,
Suffocation,
Taine,
White Walls,
WolfheartProiectie: Monsters in Moscow ’91
Un concert istoric: la scurt timp dupa caderea blocului comunist intr-o Uniune Sovietica care se destrama, a avut loc la Moscova cel mai de amploare fenomen rock de pana atunci cu Pantera, Metallica, AC/DC si altii.
La festival au participat peste un milion si jumatate de oameni, armata incercand in zadar sa anuleze evenimentul. Autoritatile ruse represive au batut cu bulanul comunist sute de oameni si au omorat peste 50 de tineri, neintelegand manifestarea unei revolutii muzicale proaspat venita din occident.
Duminica 10 septembrie, va asteptam la barul trei betivi unde proiectam filmul document cu fragmente din festival si intreaga poveste: For Those About to Rock, Monsters in Moscow.
Negru Latent la Trei Betivi
Nu avem recenzie pentru concertul Negru Latent gazduit de barul nostru, neinscriindu-se in registru nostru de betii, dar avem niscaiva poze cu concertul, barul si Claudiu (stalpul barului).
MDC vs Part Time Punks!
Saptamana trecuta mi-am luat bicla si-am dat o fuga in Fabrica, unde s-au adunat punkistii de circumstanta, ramasi in viata si in spirit prin Bucuresti. Partea buna e ca in Fabrica ai unde sa-ti pui bicicleta la adapost, au un loc amenajat special pentru asta.
Am trecut printre zidurile inguste ale Fabricii si in camera de concerte cantau Void Forger. O trupa romaneasca de black si doom, nu-mi dau seama daca trebuia sa fie sunetul rau sau chiar nu s-a auzit prea bine… interesul n-a fost prea mare pentru ca lumea venise pentru cu totul alteva, dar nici nu s-a plans nimeni.
M-am intalnit cu unul, cu altul, mai la o bere, mai la o poveste. Aflu despre Molotov Cokctail ca Gabby ar fi fugit din tara prin anii ’80 in State, unde s-ar fi imprietenit cu mai multi punk-isti, in ’91 formand la New York cu mai multi americani trupa cu care de atunci a cantat peste tot prin lume. Demult voiam sa prind trupa la un concert dar nu s-a intamplat, l-am urmarit acum ceva timp pe vocal facand doua show-uri memorabile Dead Ceausescu’s, o poveste care merita recenzata, daca se mai repeta.
In concert au fost foarte tari, vocea si atitudinea lui Gabby a jucat un punk old school puternic si autentic. Pit-ul din fata a intretinut perfect atmosfera! One Finger, Hotii in costum, Once Upon a Time in America … punk nene, punk!!
La bis a aparut pe scena nu stiu de unde Vlase cu altii si au cantat cu totii intr-un mare cor Part Time Punks, un cover foarte reusit, mult mai tare ca orginalul, care pune bine la colt punk-ul trendy si de MTV.
20 de ani de Placebo la Arene
Recunosc ca pe undeva am ramas cu mintea prin liceu si prin anii ’90, asa ca acum cateva zile am ajuns la concertul Placebo de la Arenele Romane. Lume multa, asezata, educata, aliniata la coada. N-am vazut fete si baieti glam, gay, LGBT, minoritati sau alte sexualitati obscure afisate. Acum 10 ani am fost la un concert Placebo tot la Arene, si-mi amintesc ca acolo era plin de gasti de baieti excesiv de aranjati si machiati, fete de 13 ani care fumau si oameni excentrici, viciosi si nepotoliti. Acum am gasit un public cuminte si parca corporatist, ingrijorat mai degraba de faptul ca trebuie sa ajunga dimineata la job. Nici hipsterii n-au prea venit, e clar ca publicul Placebo a crescut si s-a schimbat. Cum si vremurile s-au schimbat.
Aaaa da, si cea mai buna dovada ca publicul Placebo nu mai e asa de fun este ca la intrare mi-au oprit un lantisor subtire agatat intr-o doara pe blugi. Adica s-au mai uitat ciudat la intrare la bratari, tinte si chestii, dar in douajdeani nimeni nu mi-a oprit nimic la vreun concert la intrare, e rock and roll, come oooon. Am primit un bilet pe care scria 35, semn ca eram al 35-lea renegat.
Punks not dead, Punks for Rojava
Saptamana trecuta m-a intrebat Sorin daca nu vin la un concert mai crust asa. Nu stiam cine si ce canta, dar neavand nimic de facut marti seara am zis ca da. Asa ca am ajuns in curtea Quanticului la ultimele piese Killer Victim, un metal tare si hotarat. Tricourile negre din jurul truperi erau in schimb cam rarefiate, cica ‘o tara mica, mese putine’.
La fata locului, Sorin cu Tase si Razvan stateau la sfat. Misto in gradina de vara din Quantic. Zona e inconjurata de padure, dar platforma unde se tinea concertul era de marmura si simti ca obosesti destul de repede pe ea, nu mai zic de posibilitatea unui mosh pit.
