Kavarna Rock Fest 2011

•  

Acum cateva saptamani, impreuna cu niste prieteni, am plecat in Bulgaria pentru cateva zile de muzica, betie si ceva distractie. Asa ca mi-am adus aminte sa scriu cateva randuri pana nu uit tot ce s-a intamplat. Ne-am imbarcat intr-o duba si noaptea ne asezam corturile pe dibuite, in intuneric, la locul de campare. Kavarna e o localitate interesanta, cu stanci la cativa metri de plaja, iar acum era luata cu asalt de bocanci si tricouri negre. Ziua o petreceam la o bodega pe plaja din Kavarna, facand baie, fraternizand cu bulgarii, hranindu-ne cu ceva peste si bere, iar seara inapoi la festival.

Vineri seara incepusera sa cante unii, Dremshade, pe care i-am ascultat de langa corturi si care bagau un death metal destul de atragator. Procedura de intrare se facea cu clasica bratara de acces. Pentru ca eu purtam deja o bratara destul de mare la mana dreapta, unul dintr-un grup de romani vecin de cort m-a rugat sa i-o imprumut, sperand ca aia de la intrare ii vor pune bratara de acces mai sus si ca o va putea da jos si sa-l mai introduca pe unul care nu avea bilet. Din impulsul de a-l ajuta si a nu fi respingator, i-am imprumutat-o, dar la putin timp am inceput sa ma simt inconfortabil fara ea si am luat-o inapoi. N-a reusit sa-i pacaleasca pe cei de la intrare si, la urma urmei, mi se pare ok sa platesti un tribut trupelor pe care ai venit sa le asculti, asa ca saritul gardului la concerte nu e tocmai ok. Nu zic sa le cumperi albumele, dar macar la intrare poti sa platesti bilet.

In fine, am intrat si festivalul se tinea pe un ditamai stadionul plin de iarba, fiind foarte mult spatiu, chiar mai mult decat era necesar. Si la noi s-ar fi putut face la fel, mi se pare prostesc sa inghesui un festival de muzici pe asfaltul din fata de la Romexpo. Citeste articolul “Kavarna Rock Fest 2011”



Zidul lui Roger Waters

•  
comments 2

N-am fost la Paris sa vad turnul, am fost sa vad zidul! Bineinteles ca m-am bucurat din plin si de oras si de vacanata dar asta a fost motivul principal al calatoriei.

Aaa.. doua cuvinte despre parizieni: mereu am auzit ca sunt ingamfati ca nu vorbesc engleza din orgoliu, ca sunt nationalisti etc. Impresia generala pe care mi-am facut-o despre ei intr-o saptamana cat am stat acolo este ca sunt foarte sociabili, amabili, foarte fancy, extravaganti, inteligenti si nu vrobesc engleza pentru ca le place foarte mult limba lor. Exagereaza culturalizand aproape orice, dar sunt foarte deschisi.

OK. In adolescenta acum vreun deceniu jumatate am ascultat The Wall-ul pentru prima data la recomandarea lui Sorin si albumul asta m-a cucerit pe loc. Si acum imi suna la fel de genial ca si atunci. Mereu mi s-a parut ceva extraordinar de familiar in linile melodice. Mi se pare ca este unul din cele mai bune albume scrise vreodata. Bineinteles cand am vazut filmul la video pe vremea aia am ramas masca, construiam si reinterpretam gesturi, scenarii, simboluri din film. De-a lungul timpului a devenit un adevarat ritual sa vad filmul asta la fiecare cativa ani mereu sub influenta alcoolului dar mai ales sub influenta vicioasa a muzicii. Da … buna asta, muzica e un viciu!

Cand am aflat anul trecut ca Waters va face un turneu care se numeste The Wall Live m-am hotarat instant sa merg. Asa ceva se prinde o data la o suta de ani! Cine era mai potrivit sa cante povestea zidului (sau mai bine spus sa-si spuna povestea zidului), decat insusi Domnul Roger Waters. David Gilmour nu l-a insotit in turneu, dar a participat cu el la un concert din Londra. Am mai tras cu ochiul ici colo pe youtube cand a inceput turneul, dar nu mai mult de cateva zeci de secunde, pentru ca nu vroiam sa stiu dinainte tot ceea ce se intampla. Ma luau toti fiorii numai cand vedeam putin din show si ma gandeam ce ma asteapta. Prin media era descris si considerat cel mai important show din istoria rock-ului in care se folosesc efecte speciale de ultima tehnologie si in care desfasurarea de forte este coplesitoare. Ma intreb, cum o chestie atat de personala a lui Waters a devenit inca de la inceput ceva atat de mare si atat de comercial? Prin urmare biletul nu a fost deloc ieftin, de la 60 de euro la cateva sute chiar pana la peste o mie de euro, unele site-uri scotand bilete la licitatie si speculand cat se poate de mult diferite locuri si pozitii pe stadioane mergand pana la preturi ridicole. Dar cum as fi putut vedea acest show de pe scaun? Si de unde l-as fi putut vedea cel mai bine decat de pe gazon alaturi de cea mai infalcarata galerie…  Si cum cele mai ieftine si cele mai multe bilete se vindeau pe gazon, fara locuri si privilegii costisitoare si inexistente, direct in fata scenei in picioare, cea mai buna pozitie pe care o poti avea la un concert, normal ca la gazon am si luat. Asa ca in vreme ce sute de site-uri speculau si licitau cat mai sus bilete ca la bursa, pe site-ul oficial se gaseau cele mai ieftine bilete… cele mai convenabile fiind in cel mai bun loc, pe gazon in fata scenei.

Offtopic vreau sa atrag atentia asupra site-urilor firmei euroteam care apar peste tot pe net si care a vandut bilete la pret triplu si care in nenumarate cazuri nu au fost livrate niciodata. Niste prieteni au platit biletele si au mers pana la Praga, fiind amanati pana in ultima clipa. Nemaiprimind biletul, au fost nevoiti sa cumpere de la speculantii de la intrare. Din review-urile de pe net citesc ca firma asta da tone de tepe prin toata Europa si totusi continua sa functioneze. Citeste articolul “Zidul lui Roger Waters”



These words are buried in silence

•  
comments 1

Chiar daca concertele Opeth si Katatonia s-au anulat, trupele romanesti din deschidere nu si-au anulat concertele si au cantat miercuri seara in Wings Club.

Din cauza unor evenimente prelungite am ajuns acolo destul de tarziu pe la 9 jumatate si i-am pierdut pe cei de la Apa Sambetei din deschidere. Am intrat chiar atunci cand incepeau Kistvaen pe niste acorduri atmosferice de introducere misto care pregateau atmosfera concertului. Citeste articolul “These words are buried in silence”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Haggard, simfonia intunecata

•  

Se spune ca daca Mozart ar fi trait astazi cu siguranta ar fi scris metal.

Dupa ce anul trecut am ratat pentru a 2-a oara concertul cu Therion, duminica seara am reusit sa ajung la Haggard in Silver Church. Am comandat biletele la acest concert de pe site-ul eventim de marti. Insa pana vineri dupa amiaza, cand ma pregateam sa fac o mica excursie in Moldova, urmand sa revin duminica seara in Bucuresti la concert, biletele nu sosisera. I-am sunat si le-am spus problema dar, cand mi-au spus ca biletele trebuiau livrate cu firma cargus, am inteles si de ce (cargus astia nu pot livra ceva nici daca vor, nu te suna inainte sa te intrebe cand esti acasa, iar daca nu te gasesc rareori mai primesti un telefon de la ei). Dupa ce i-am convins, sper, sa-si schimbe contractul cu o firma de curierat adevarata, mi-au spus ca voi putea ridica biletele de la intrare spunandu-mi numele. Citeste articolul “Haggard, simfonia intunecata”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



The Ugly World Tour la arene

•  

Intr-o seara racoroasa de joi am plecat spre Arenele Romane sa ajung la concertul celor de la Children of Bodom. Pentru ca m-am obijnuit in ultimul timp sa nu se respecte ora de incepere si cei asteptati sa se lasa prea mult asteptati am facut greseala sa nu dau atentie orei de pe bilet si nu m-am prea grabit. Mare greseala, pentru ca am ajuns acolo destul de tarziu, pe la 20:30 cand deja cantau Ensiferum. Probabil n-am dat atentie prea mare nici trupelor din deschidere Machine Supremacy si Ensiferum neascultand cine stie ce power sau viking metal. Cand sa intru in arene imi dau seama ca intru de fapt intr-un cort mare care parca nu-si prea avea locul acolo dar temperatura din el era destul de confortabila fata de cea friguroasa de afara. Citeste articolul “The Ugly World Tour la arene”



Kultur Shock, we come to take your jobs away!

•  

Pus pe baut si petrecut am plecat marti seara in Control pentru o alta tiganiada punk-rock la un concet cu nomazii de la Kultur Shock. Ca de obicei cand intri in localul asta inafara de afisul cu concetul de la intrare nimic nu tradeaza desfasurarea evenimentului. Ai spune ca intri acolo la fel ca in orice alta zi. Asta pana treci in zona de cantari live. Dar cand sa trecem in zona asta constatam ca usile acolo erau cam inchise desi era ora 9, ora la care era anuntat si concertul, asa ca am mai stat o vreme in zona de playlisturi alternative a barului care nu e rea deloc. Fata de alte baruri bucurestene din sfera asta a amuzicii alternative care repeta aceleasi piese pana la devalorizare si apoi pana la repulsie, Control-ul are meritul sa nu te enerveze cu aceleasi piese puse la nesfarsit.
Citeste articolul “Kultur Shock, we come to take your jobs away!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon

•  

In sfarsit Gogol Bordello a venit iar in Bucuresti. Nici nu i-ar fi fost greu.. prietena liderului trupei e din Focsani iar casa lui ceva mai sus la “mama Ucraina”. Pe vocalul trupei il cheama Eugene Hütz dar pentru ca se identifica prea bine cu numele trupei mai toti ne referim la el ca … Gogol Bordello.

Nu-mi dau seama pentru ce motiv la unele concerte se aleg cele mai proaste locatii posibile. Ce puteau alege la un concert Gogol Bordello unde se canta gypsy punk? Nimic mai ‘potrivit’ ca … Sala Palatului. Puteau la fel de bine sa aleaga Teatru National sau de ce nu chiar Opera Romana. Nu-mi imaginez cum poate exista un concert Gogol Bordello fara spatiu de desfasurare si mai ales si mai presus fara alcool, acesta fiind un ingredient de baza la o astfel de intamplare. Citeste articolul “Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Negura Bunget, Varstele Pamantului

•  

Asteptam de ceva timp un concert Negura Bunget. S-a intamplat intr-o joi in Silver Church unde cand am ajuns am aflat ca urmau sa cante 70 de minute. Am prins ultimele piese de la Sincarnate care mi-au sunat destul de ok pregatind bine atmosfera pentru ce urma sa se intample.

Am inceput sa ma objnuiesc cu Silver Church, si chiar sa-mi placa locul de data asta. Probabil din cauza absentei fetelor cu promotii obsesive la tigari si orice, ori mi se pare mie ca decorul a devenit ceva mai funebru potrivindu-se cu tema concertului, ori probabil datorita starii de spirit, acum locul parca deveni-se mai primitor. Aprovizionandu-ma mult prea des cu berea vanduta doar la ‘fiola’ (300 ml) in asteptarea concertului ne-am gasit locul undeva mai spre scena printre cei aproximativ 300 de oameni veniti.
Citeste articolul “Negura Bunget, Varstele Pamantului”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Sex Pistols Experience

•  

Nu, nu am fost la un concert Sex Pistols ci la un concert tribut Sex Pistols dar ceva mai aparte. Mereu mi-am imaginat cum ar fi sa traiesc atmosfera concertelor Sex Pistols din primii lor ani.. defapt singurii lor ani care conteaza si care au facut istorie. Spre foarte placuta mea surpriza aflu de un concert cu o trupa tribut Sex Pistols Experience care reproduce pana la cel mai mic detaliu concertele Pistols din ’75-78, perioada exploziva a punk-ului. Intra in pielea personajelor si o fac cu foarte multa implicare si pasiune.. incepand de la vestimentatia lor nonconformista de atunci, accesorii, pana la gesturi, atitudine, miscari, si mai putin bataile care aveau loc in vremurile alea la concerte de multe ori fiind implicati si membrii formatiei. Sid Vicious se ‘reancarneaza’ in ‘Kid Vicious’ aratand aproape identic cu originalul gesticuland arogant si flegmatic, Johny Rotten devine ‘Johny Rotter’ avand privirea aceea foarte expresiva cu ochii larg deschisi, Steve Jones devine ‘Steve Clones’ si Paul Cook devine ‘Paul Crock’. Singurul real si neclonat a fost Ed Templore Tudor care asa cum a povestit chiar el a cantat cu Pistols cateva saptamani in vremurile alea. Managerul lor Malcom McLaren cautand un nou solist in locul lui Rotten a tras 2 piese facute de acesta pe The Great Rock ‘n’ Roll Swindle si a participat la piesa mea preferata fara Rotten Marea Excrocherie Rock ‘n’ Roll care da si tiltul albumului. Ar fi urmat sa fie noul lor solist daca nu s-ar fi desfintat trupa.
Sex Pistols Experience
Citeste articolul “Sex Pistols Experience”



Armaghedon in Fire Club

•  

Nu ascult in general multe trupe romanesti, dar de pe meleagurile noastre Celelalte Cuvinte este o trupa care imi place foarte mult. Prin adolescenta am gasit prin casa un disc vinyl cu selectiuni pop rock romanesti. L-am ascultat si mi-au atras atentia 2 piese semnate Celelalte Cuvinte; erau de pe albumul Armaghedon. Mai tarziu am cautat si cumparat o caseta de la vivo cu albumul, dar pe care se auzea un fasait specific casetelor de proasta calitate, fiind insa singura de pe piata la vremea aia. Ascultand albumul am fost cucerit imediat. Versuri negativiste si distructive, perfecte pentru un pusti neadaptat si citior de Cioran ce eram atunci. Dar mai mult ritmurile si compozitia muzicala mi s-au parut de un nivel mult peste ce-am ascultat pana atunci la formatiile romanesti. Odata insa cu ritmurile de metal ale pieselor curgea si vocea neobisnuita a lui Calin Pop, corzile vocale ale acestuia redand o voce mult prea inalta fata de tonalitatea joasa, puternica si intunecata a albumului. Dupa ce am tocit caseta pana nu se mai auzea aproape deloc, am trecut si la alte albume, decoperind ca asta nu era stilul lor obijnuit de muzica, ei cantand mai degaba un rock progresiv, heavy metal sau alternativ, iar albumul Armaghedon fiind mai degraba o deviatie de la stilul lor. Stilul Armaghedonului este considerat de unii cu influente doom metal, eu zic ca e doar un metal excelent.. sa nu ma pierd in categorii si subcategorii, ramuri si subramuri. Totusi albumul Armaghedon a devenit pentru mine cel mai bun album de muzica romaneasca ascultat de-a lungul anilor si daca n-ar fi fost acest album probabil nici n-as fi fost asa fan al acestei trupe. Citeste articolul “Armaghedon in Fire Club”