Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon

•  

In sfarsit Gogol Bordello a venit iar in Bucuresti. Nici nu i-ar fi fost greu.. prietena liderului trupei e din Focsani iar casa lui ceva mai sus la “mama Ucraina”. Pe vocalul trupei il cheama Eugene Hütz dar pentru ca se identifica prea bine cu numele trupei mai toti ne referim la el ca … Gogol Bordello.

Nu-mi dau seama pentru ce motiv la unele concerte se aleg cele mai proaste locatii posibile. Ce puteau alege la un concert Gogol Bordello unde se canta gypsy punk? Nimic mai ‘potrivit’ ca … Sala Palatului. Puteau la fel de bine sa aleaga Teatru National sau de ce nu chiar Opera Romana. Nu-mi imaginez cum poate exista un concert Gogol Bordello fara spatiu de desfasurare si mai ales si mai presus fara alcool, acesta fiind un ingredient de baza la o astfel de intamplare. Citeste articolul “Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Negura Bunget, Varstele Pamantului

•  

Asteptam de ceva timp un concert Negura Bunget. S-a intamplat intr-o joi in Silver Church unde cand am ajuns am aflat ca urmau sa cante 70 de minute. Am prins ultimele piese de la Sincarnate care mi-au sunat destul de ok pregatind bine atmosfera pentru ce urma sa se intample.

Am inceput sa ma objnuiesc cu Silver Church, si chiar sa-mi placa locul de data asta. Probabil din cauza absentei fetelor cu promotii obsesive la tigari si orice, ori mi se pare mie ca decorul a devenit ceva mai funebru potrivindu-se cu tema concertului, ori probabil datorita starii de spirit, acum locul parca deveni-se mai primitor. Aprovizionandu-ma mult prea des cu berea vanduta doar la ‘fiola’ (300 ml) in asteptarea concertului ne-am gasit locul undeva mai spre scena printre cei aproximativ 300 de oameni veniti.
Citeste articolul “Negura Bunget, Varstele Pamantului”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Sex Pistols Experience

•  

Nu, nu am fost la un concert Sex Pistols ci la un concert tribut Sex Pistols dar ceva mai aparte. Mereu mi-am imaginat cum ar fi sa traiesc atmosfera concertelor Sex Pistols din primii lor ani.. defapt singurii lor ani care conteaza si care au facut istorie. Spre foarte placuta mea surpriza aflu de un concert cu o trupa tribut Sex Pistols Experience care reproduce pana la cel mai mic detaliu concertele Pistols din ’75-78, perioada exploziva a punk-ului. Intra in pielea personajelor si o fac cu foarte multa implicare si pasiune.. incepand de la vestimentatia lor nonconformista de atunci, accesorii, pana la gesturi, atitudine, miscari, si mai putin bataile care aveau loc in vremurile alea la concerte de multe ori fiind implicati si membrii formatiei. Sid Vicious se ‘reancarneaza’ in ‘Kid Vicious’ aratand aproape identic cu originalul gesticuland arogant si flegmatic, Johny Rotten devine ‘Johny Rotter’ avand privirea aceea foarte expresiva cu ochii larg deschisi, Steve Jones devine ‘Steve Clones’ si Paul Cook devine ‘Paul Crock’. Singurul real si neclonat a fost Ed Templore Tudor care asa cum a povestit chiar el a cantat cu Pistols cateva saptamani in vremurile alea. Managerul lor Malcom McLaren cautand un nou solist in locul lui Rotten a tras 2 piese facute de acesta pe The Great Rock ‘n’ Roll Swindle si a participat la piesa mea preferata fara Rotten Marea Excrocherie Rock ‘n’ Roll care da si tiltul albumului. Ar fi urmat sa fie noul lor solist daca nu s-ar fi desfintat trupa.
Sex Pistols Experience
Citeste articolul “Sex Pistols Experience”



Armaghedon in Fire Club

•  

Nu ascult in general multe trupe romanesti, dar de pe meleagurile noastre Celelalte Cuvinte este o trupa care imi place foarte mult. Prin adolescenta am gasit prin casa un disc vinyl cu selectiuni pop rock romanesti. L-am ascultat si mi-au atras atentia 2 piese semnate Celelalte Cuvinte; erau de pe albumul Armaghedon. Mai tarziu am cautat si cumparat o caseta de la vivo cu albumul, dar pe care se auzea un fasait specific casetelor de proasta calitate, fiind insa singura de pe piata la vremea aia. Ascultand albumul am fost cucerit imediat. Versuri negativiste si distructive, perfecte pentru un pusti neadaptat si citior de Cioran ce eram atunci. Dar mai mult ritmurile si compozitia muzicala mi s-au parut de un nivel mult peste ce-am ascultat pana atunci la formatiile romanesti. Odata insa cu ritmurile de metal ale pieselor curgea si vocea neobisnuita a lui Calin Pop, corzile vocale ale acestuia redand o voce mult prea inalta fata de tonalitatea joasa, puternica si intunecata a albumului. Dupa ce am tocit caseta pana nu se mai auzea aproape deloc, am trecut si la alte albume, decoperind ca asta nu era stilul lor obijnuit de muzica, ei cantand mai degaba un rock progresiv, heavy metal sau alternativ, iar albumul Armaghedon fiind mai degraba o deviatie de la stilul lor. Stilul Armaghedonului este considerat de unii cu influente doom metal, eu zic ca e doar un metal excelent.. sa nu ma pierd in categorii si subcategorii, ramuri si subramuri. Totusi albumul Armaghedon a devenit pentru mine cel mai bun album de muzica romaneasca ascultat de-a lungul anilor si daca n-ar fi fost acest album probabil nici n-as fi fost asa fan al acestei trupe. Citeste articolul “Armaghedon in Fire Club”