Chiar daca concertele Opeth si Katatonia s-au anulat, trupele romanesti din deschidere nu si-au anulat concertele si au cantat miercuri seara in Wings Club.
Din cauza unor evenimente prelungite am ajuns acolo destul de tarziu pe la 9 jumatate si i-am pierdut pe cei de la Apa Sambetei din deschidere. Am intrat chiar atunci cand incepeau Kistvaen pe niste acorduri atmosferice de introducere misto care pregateau atmosfera concertului.
De mai mult timp vroiam sa-i vad intr-un concert pe Kistvaen si pentru ca un prieten Vlad canta in trupa dar mai ales pentru ca imi plac cum suna. Inspirati din black metalul nordic atmosferic-depresiv, cu Fane (ex. Sincarnate, Din Umbra) care are o voce si atitudine remarcabila in concert, sunt o trupa care promit destul de mult pentru cei care savureaza genul, mai ales ca sunt, se pare, singura trupa de la noi pe segmentul asta. Nu au interactionat prea mult verbal cu publicul, dialogul dinspre scena spre public a fost mai mult muzical, iar dinspre public spre scena… aplauze si ceva strigate izolate si racnite … Kistvaeeen! … Shining de Romania! … Metalhead! (vocalu fiind admin acolo). In spatele scenei era scris mare un mesaj sugestiv si foarte inspirat: This words are buried in silence. Au cantat despre izolare, depresie, neliniste, durere… piesele Unbekannte, Departure, Void … momentul culminant fiind Canitude, o piesa excelenta de 8 minute trasa in studio cu vocea lui Niklas Kvarforth de la Shining, un reprezentant al genului depresive/ suicide black metal care uneori pe scena amesteca muzica cu sangele, obisnuind sa-si cresteze uneori mainile, dar asta e alta poveste. Prestatia Kistvaen a fost foarte buna, sunetul de asemenea. Imi pare rau ca nu si-au luat cd-urile cu ei, ca as fi luat singurul lor album (deocamdata).
Au urmat Taine, care au avut proiectii video pe scena pe tot parcursul concertului intr-un mod interesant: si-au filmat in prin plan toate instrumentele in actiune si, dupa cum a spus si solistul lor Andy, ceea ce se auzea in concert trebuia sa se sincronizeze foarte bine cu ceea ce se vedea pe ecran, si invers, ceea ce nu e chiar usor. Fane li s-a alaturat si a urlat infiorator pe piesa Devil Inside. Imi place mult albumul Cealalta Parte de la Taine, dar nu au cantat nimic de pe acesta, ci doar materiale noi care suna foarte diferit: death metal tehnic, dar foarte progresiv, aratand ca trupa evolueaza. Proiectiile au continuat si cu cateva momente vizual-psychedelice si un duet cu o invitata virtuala care a aparut doar pe proiectii. Au incheiat cu pasaje instrumentale si piese foarte progresive, ultima fiind The Genius Way.
Pentru ca am baut incontinuu, respirand bere dupa bere pe parcursul celor cateva ore, eram destul de pulbere la sfarsitul concertului, asa ca am plecat acasa pe mai multe carari.
One thought on “These words are buried in silence”