2 Paie la 3 Betivi

Ciprian
•  

Cu ajutorul Tudoritei care e la bar in fiecare vineri seara, lacasul nostru de cult a gazduit primul concert. Doi ‘muschetari’, zisi Corbu si Igor de la trupa Ad Hoc (trupa cu 8 membrii de inspiratie folclorica si medievala), fac impreuna duetul 2 Fire 2 Paie. Asa ca ne-am vorbit, ne-am sfatuit, am anuntat concertul pe ici, pe colo, ca sa vina lumea. Barul, fiind micut si limitat in locuri, n-a fost greu de umplut. Fiind insa si limitat in decibeli (probleme cu vecinii) totul a fost complet acustic, n-a fost nimic trecut prin statie si din cauza asta a iesit foarte bine.

Gazda fiind, am ajuns mai devreme acolo, am dereticat una alta prin bar, rearanjat mesele, scos canapeaua din bar si asezat scena cu 2 scaune si 2 lumini. Odata veniti, baietii au si pus mana pe chitara si vioara sa testeze acustica locului care, dupa spusele lor, s-a prezentat bine. Am stat apoi la bere si la vorba cu Corbu, povestind de una de alta pana a inceput sa se adune lumea. Pe la 10 si ceva s-a umplut barul si s-au ocupat toate mesele rezervate, asa ca baietii s-au apucat de treaba.

Nefiind nimic in priza si cei doi fiind inconjurati de prieteni, s-a creat o atmosfera calda si directa. Dupa o introducere instrumentala, au facut Cantecul de check in, adica: “check in, ce dor, ce jale”.

Citeste articolul “2 Paie la 3 Betivi” →

Postat în:

Cronica de concert, Evenimente

|

Etichete:



Concert 2 Fire 2 Paie

sorin
•  
comments 1

După mai bine de un an și jumătate, în Fri Kultur aka Trei Bețivi se reia tradiția concertelor live.

“Vinovații” de serviciu sunt băieții de la 2 Fire 2 Paie, Sergiu Corbu Boldor și Igor Antoniuc, care sâmbătă seară, de la ora 21, ne vor încânta cu muzica lor eclectică, la vioară, chitară și alte instrumente mai mult sau mai puțin exotice, într-un melanj de folclor românesc și internațional care va gâdila plăcut urechile ascultătorilor, vorba lui Nenea Iancu (pe care, de altfel îl puteți degusta din frigiderul barului, în două variante).
Concertul va fi aproape în totalitate, acustic.

Intrarea la spectacol este liberă, în schimb “Biletul de iesire” are valoarea de 15 lei, pentru a împiedica eventualele evadări. Plecați cu buzunarul mai ușor, dar cu inima plină de satisfacție pentru că ați susținut actul artistic.

“Biletul de iesire” este un concept Ad Hoc Entertaiment și are că scop determinarea publicului de a încuraja artiștii.

Va așteptăm!

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/689264471241271/

Postat în:

Evenimente

|

Etichete:



Funeralii intunecate si satanice in Quantic

Ciprian
•  

Aseara, avand chef de ceva metale fie si black, mi-am tras in picioare bocanii de scandal si concert nergu, si am plecat in Quantic unde i-am gasit la inceputul show-ului pe Carach Angren. As fi vrut sa-i prind pe romanii Syn Ze Sase Tri, nu stiam ca avem asa ceva la noi, trupa romaneasca de black metal sinfonic, foarte interesant, sper sa-i vad data viitoare.

Dar cum nu le poti avea pe toate, m-am pus sa-i ascult pe olandezii de la Carach Angren, pe care ii mai vazusem cu cateva luni in urma la Rockstadt. In fundal era afisat mare un artwork cu o casa sinistra si parasita, care sugera ca gazduieste atrocitatile ce urmau in piese. Pentru o trupa de black, Carach Angre au un sound destul de cristalin, care iti capteaza repede atentia. Citeste articolul “Funeralii intunecate si satanice in Quantic” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Doom Over Bucharest II

Ciprian
•  

Am ajuns cu Ana in jur de 7 si ceva in Quantic sa vedem al 2-lea doom peste Bucuresti, fiind foarte satisfacuti de primul. L-am intalnit acolo pe Matei (cum cine e Matei? unul din cei mai nelipsiti betivi din barul trei betivi si in general din toate barurile) asa ca ne-am asezat la o bauta cu el. Cand am intrat in sala cantau Fadding Bliss, trupa care pe mine m-a dat repede afara inapoi la masa de betivi, pentru ca aveau in componenta o vocalista cu rol de soprana care isi inalta o voce foarte subire si ascultita, cu tonalitati foarte inalte si alungite, ceea ce nu era tocmai ceasca mea de bere.

Cand m-am intors au inceput Monolithe, o trupa instrumentala cu un doom atmosferic care parca a evoluat intr-o nota foarte post metal, cu riff-uri hipnotice si repetative. In spate proiectii cu spatiul, planete si diverse evolutii. Au fost interesanti o vreme dar tot acest doom-post-metal parca a obosit spiritele din sala.

Apropo de sala, Quantic pare genul de camin cultural concesionat de la stat si contractat cu destinatie cultural-studenteasca, lucru confirmat din sursele taclalelor la bere, deci se pare ca va fi o vreme prin preajma. E un loc bun de concerte, are pozitie buna in oras, spatiu mare si incapator, problema e ca din cauza cladirii sonorul se aude uneori ca intr-o cantina sau sala de bingo, asteptam deci antifonarea locului pentru imbunatatirea acusticii. In fata scenei insa langa boxe, sunetul e mai concentrat si parca nu se mai aude totul atat de risipit.

Si seara a devenit in sfarsit mai interesanta cand pe scena au urcat Ophis, cu o cruce intoarsa in logo, cu riff-uri death zdravene si cu tonalitati suficient de depresive pentru gusturile intunecate. Cu doua chitari, o voce solida, un bas si o pereche de tobe, au emanat forta pe ritmuri incete de doom intens, tocmai bune de dat din cap. La finalul concertului am ascultat o bucata foarte reusita cu ritmuri tiamatice, a 2-a parte a piesei The Halls Of Sorrow.

Citeste articolul “Doom Over Bucharest II” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,

,

,



Obituary la Arene

Ciprian
•  

Ii mai vazusem acum cativa ani in Pipera la Best Fest dar atunci eram prea alcoolizat sa-mi mai aduc aminte ceva asa ca abia asteptam sa-i vad iar, de data asta cu ochii mai limpezi. Din pacate in seara aia a trebuit sa pazesc proiectia Fight Club la bar, pentru ca dupa propriile reguli, cine organizeaza evenimentul trebuie sa fie si acolo. Dupa ce s-a ispravit am rupt usa barului si am alergat intr-un suflet la concert, dar din pacate am ajuns spre final.

Cand am intrat in arene am sarit direct in mosh pit, excitat si de tensiunea filmului de la care tocmai plecasem. Nici nu mai stiu pe ce piese am sarit timp de 20 de minute, dar death-ul ala old school de care eram insetat m-a facut sa ma izbesc de toata lumea de acolo, si invers. Pe scena si in public era plin de rafale de plete, iar chitarile inalte si vocea lui Tardy mi-au zgaltait creierii cum trebuie. Au fost si solouri de chitara lungi, aplauze peste aplauze, imbratisari si multe pene impartite.

Citeste articolul “Obituary la Arene” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: