Poveşti Kwoon-iene

•  

Kwoon @ Control, 29 octombrie 2013

<de demult>

Cândva prin martie 2010 mă întorceam cu un tren de noapte din Braşov. Ascultam la un mp3-player, împreună cu o prietenă, A Desolation Song. Ţin minte cum mi-a zis “să vezi ce piesă o să-ţi pun după asta! Când ajungi acasă trebuie să vezi şi clipul neapărat!”. Şi mi-a pus I Lived on the Moon. E una din puţinele amintiri foarte clare legate de când şi cum am ascultat/simţit prima dată o trupă. Mai ales că atunci a venit momentul unei schimbări de direcţie pentru mine, am fugit spre “post-“. După câteva luni, nu ştiu cum, Kwoon-ii anunţă că ajung în Bucureşti. Deşi tare puţină lume auzise de franţujii mei, mă entuziasmez şi îi împart în stânga şi în dreapta. Cum era de aşteptat, concertul urcă rapid în topul personal şi nu trebuie să dea foarte tare din coate până să se strecoare pe primul loc. Trece un an, trecem din nou prin Kwoon, stăm la taclale…ce seară faină! In 2012 am înghiţit în sec şi fără Kwoon, şi fără Every Silver Lining Has A Cloud-ul anunţat pentru Braşov. Dar uite-i că vin în 2013! Resurse de-aş fi avut, şi m-aş fi aruncat într-un tren spre Timişoara să-i văd şi acolo. Dar mai bine că nu am facut-o, o seară mi-a fost de ajuns, m-a stors complet de tot şi de toate.

</de demult >

Citeste articolul “Poveşti Kwoon-iene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



My Dying Bride la Turbohalle

•  
comments 1

Ieri seara dupa cateva beri de incalzire prin oras am ajuns la Turbohalle pentru unul din concertele pe care le-am asteptat cel mai mult anul asta, My Dying Bride. Am ajuns pe la 10 si ceva la finalul unui festival cu multe trupe dupa care nu ma dau in vant, cu unele exceptii. Un plus pentru organizare: loc pentru suficiente standuri cu produse, sala de concert foarte incapatoare, vestiarul cu vreo 10 puncte de receptie, evitandu-se o coada lunga si plictisitoare, fara cozi la bere sau la jetoane, 6 lei berea, mai multe toalete pentru fete cu o canapea langa, excelent. Citeste articolul “My Dying Bride la Turbohalle”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



White Walls, The Escape Artists

•  

Inca suntem in Romania, dar parca din ce in ce mai mult ne apropiem de occident. Si nu datorita oamenilor de rand, ci datorita unora ca White Walls, care persista in a munci si a-si produce talentul cat mai bine posibil. Da, aseara am fost la lansarea celui de-al doilea album al constantenilor “progressive”, dupa ce acum trei ani fusesem si la lansarea primului. Dar sa o luam cu inceputul…

Cand am ajuns la Silver Church era deja 20:30 si nu prea era lume in jur. Am asteptat-o pe Ana, care a venit imediat, si am intrat amandoi in club. Nici acolo nu era prea multa lume, dar scena era pregatita, iar din boxe se auzea Isis. Ne-am luat cate o bere si am asteptat, stand la palavre. Citeste articolul “White Walls, The Escape Artists”



Despite being Allergic

•  

Salut. Mama, de cand n-am mai scris! Bine, adevarul e ca nici nu prea am mai fost la concerte, asa ca e de inteles. Anyway, am fost luni la concert in Underworld, un concert de hardcore/punk foarte misto, cu doua trupe grecesti si una romaneasca.

Deja a devenit ceva normal sa nu ma mai grabesc cand e vorba de concerte la noi si, desi fac asta in ultima vreme, cam de fiecare data cand ajung la club sunt foarte putini oameni. Nici la tura asta n-a fost diferit. Am ajuns la 9, ora la care era anuntat ca va incepe concertul, dar sus la bar si jos la scena erau maxim 15 oameni in total. Mi-am luat o bere si am stat la povesti cu lumea pana cand s-au hotarat oamenii sa se stranga jos si sa cante prima trupa. Citeste articolul “Despite being Allergic”