Metallica, 23 iulie 2008, Cotroceni!

•  
comments 7

Metallica, o trupa pe cat de celebra , pe atat de controversata printre fanii metalului. Pe multi i-a deranjat directia pe care au luat-o in anii ’90, neapreciind albumele noi la fel de mult ca pe cele din anii ’80, socotindu-le doar o strategie comerciala pentru a atrage fani din noua generatie. La acest lucru se adauga si scandalul Napster, un episod de trista amintire pentru numele trupei. Cat despre mine, recunosc ca ma aflu printre cei care nu se impaca prea bine cu directia noua luata de trupa incepand de la Load in sus (chiar daca sunt si eu “membru” al “generatiei noi”) si prefer sa ma gandesc , atunci cand zic Metallica, la trupa care a lansat opere de arta precum Master of Puppets, Ride the lightning, Kill ‘em all, And justice for all sau Black album. Totusi, nici un om normal (care asculta metal) la cap n-ar rata ocazia de a vedea macar odata in viata Metallica. Eu speram la un playlist echilibrat, cu multe piese noi, dar si cu tot atat de multe piese vechi, pentru ca- aici jos palaria pentru trupa- n-au renuntat niciodata la ele in concerte. Totusi, asteptarile mi-au fost depasite fara drept de apel. Citeste articolul “Metallica, 23 iulie 2008, Cotroceni!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



RATM + The Mars Volta + militantism = muzica buna

•  

One Day As A Lion Navigand pe myspace zilele trecute, am dat peste unul din cele mai bine tinute secrete muzicale din ultimul timp: proiectul lui Zack de la Rocha (Rage Against the Machine) si Jon Theodore (ex The Mars Volta), intitulat dupa creionarea ideilor celor doi, One Day As A Lion. Numele provine de la o poza controversata, in alb-negru, din anii ’70, a carei descriere era: “Mai bine esti leu o zi, decat miel, o mie de ani”.
Numele i-a picat ca o manusa lui Zack, sustinator fervent al EZLN, al carei principal model (E. Zapata) avea o zicala celebra, preluata si de alti artisti (Max Cavalera): “Mai bine mor in picioare, decat sa continuu sa traiesc in genunchi”.

EP-ul incepe cu piesa care se gaseste oficial si pe pagina lor de myspace, Wild International.

Mesajul albumului este, inevitabil, unul militant, protestatar, revolutionar. Versurile sunt specifice lui Zack, dar nu anacronice, din punct de vedere istoric. Preia teme si combate teme precum razboiul, sistemul, politica externa, credinta de orice fel. Indeamna la lupta si la desteptarea maselor. Da, omul nu s-a schimbat. Stilul rap de voce pica cel putin interesant pe compozitile instrumentale la care si de la Rocha a avut un rol, prin keyboard (rol pe care si-l indeplineste de minune, dand un groove special, ca de exemplu pe piesa One Day As A Lion). Citeste articolul “RATM + The Mars Volta + militantism = muzica buna”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



The Phuncky Cypress Crew

•  

De 15 ani ma tot gandeam cum ar fi sa-i vad o data in viata mea pe Cypress Hill in concert. Nu mi-ar fi dat prin minte nici daca se ruga cineva de mine ca anul asta o sa se intample sa fie chemati in Romania, sa cante pe o scena intr-un festival. Dar a fost sa fie si bineinteles ca nu puteam rata ocazia…

Si a venit ziua de 4 iulie, ziua in care “mosnegii” de la “Dealul Chiparosilor” au ajuns in Bucuresti. Pe o zi calda, ca si anul trecut la B’Estival (acum B’Estfest), am mers pe betoanele parcarii din complexul Romexpo, impreuna cu cativa prieteni, sa vedem ce era de vazut. O sa scriu pe scurt 2-3 cuvinte despre celelalte trupe si apoi trecem la baietii aia mari din California. Citeste articolul “The Phuncky Cypress Crew”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)

•  
comments 1

Estradasphere - Palace of MirrorsDe acest album se leaga o amintire amuzanta. Prima oara am auzit de aceasta trupa pe lastfm, cand ascultam “radio mike patton” si, printre multe ciudatenii, mi-a “sarit” in casti o piesa Estradasphere. Mi s-a parut interesant, dar mi-a fost lene sa notez numele trupei, pentru a cauta ulterior si alte piese. Asa ca informatia a ramas undeva, intr-un coltisor prafuit al memoriei mele. Pana cand, intr-o zi, cautand pe net informatii despre trupa Sculptured, am observat ca tobarul lor canta in acelasi timp si cu Estradasphere. Intamplator, ma convorbeam in acel moment cu Ursu’, impartasindu-i aceasta informatie. Ca sa observ ca peste cateva secunde radea in hohote pe messenger. Foarte curios sa aflu de ce, am accesat linkul trimis de el: https://www.myspace.com/estradasphere . Peste cateva secunde radeam si eu. Cam asta a fost prima mea experienta legata de Estradasphere. Citeste articolul “Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Dodiez Urban

•  
comments 1

Cand e cald lumea incearca sa evite ingramadeala si spatiile mici inchise. Nu insa toata lumea isi face o prioritate din asta, iar cand e vorba de un concert bun unii se aduna in cluburi mici si se simt bine. Asa a fost miercuri, 25 iunie, in Suburbia, unde s-au adunat aproximativ 100 de oameni sa-i vada pe Deadeye Dick, Proof, Protest Urban si Dodiez. Intr-adevar, cam putina lume, dar decat multi si prosti, mai bine putini si buni.

Deadeye Dick liveNu mai lungesc bla-bla-ul si trec la fapte. Cand am intrat in club, dupa ce am platit intrarea, mi s-a oferit un tricou cu logo-ul primei formatii care urma sa cante. L-am refuzat politicos, nu pentru ca nu-mi placea tricoul, ci pentru ca imi era prea mic. In jur de ora 20:00 au inceput sa cante baietii de la Deadeye Dick, formatie despre care nu auzisem. Citeste articolul “Dodiez Urban”